Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu
Va invit sa va spuneti parerea despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu de la Antena 1 si nu numai. Se accepta orice subiect de discutie, fara jigniri, discriminari sau cuvinte triviale.
Ne-mprietenim?
November 17th, 2017 at 14:44
Ps,la final sunt singurul bărbat care mai scrie în căsuță.
November 17th, 2017 at 14:41
Sarut mîna doamna Adriana,ce să fac mulțumesc bine precum un om de vîrsta 3-a,Muncile de toamnă sunt pe terminate,am arat de toamnă,am curățit solarul,acum trebuie o dezinfectie a solului ca are 4 ani în același loc cu toate ca este ingrășat cu gunoi natural de oaie,despre lemne avem suficiente și ceva în plus doar sunt în zonă de munte,cade pădurea pe noi.Cu lemne ne aprovizionăm pentru anul viitor în postul paștelui cînd lemnele sunt mai ieftine și sunt cumpărători puțini, toată lumea se preegăteste pentru paște,lemnele mai tîrziu.Țuica e la locul ei la 40 grade,vinul la beci,restul la camară,ce să mai zic despre emisiuni acum privesc mai mult la Cabral la pro.tv si la tvr,2 emisiunea laui Ianțu Cîștigă Romînia și acum am mai descoperit pe Măruțărestul ocazional,am renunțat la emisiuni politice mai bine divertisment.Citesc tot ce gasesc scris în căsuță,Doamna Mariana,Lilișor,Fulguleț și Kmy, muțumesc tuturor ca nu sunt ignorat eu fiind singurul care mai scrie aici.Un sfîrșit de săptămînă frumos tuturor.
November 17th, 2017 at 10:05
Am apasat din gresala pe-o tasta si s-a dus comentariul pe care nu-l terminasem.Vroiam sa spun ca este ireal de frumos,cand este soare afara,toamna cu multitudinea de culori a frunzelor copacilor.
Astept si celelalte feblete sa intre-n casuta.O zi buna in continuare!
November 17th, 2017 at 10:02
Buna Dimineata!
Adriana,foarte frumoase amintirile povestite de Grigore Cartianu,iar povata mamei foarte adevarata.Eu,nu fac nimic deosebit in aceasta perioada.Am pus varza,zilele trecute.Noi o punem mai tarziu,pe balconul meu este cald,am un calorifer acolo,si de aceea pun varza prin luna noiembrie,alfel se inmoaie.A trebuit,in ultimii ani sa adaug consevant in apa cu sare de la varza,sa fiu sigura ca nu mi se strica.De asemenea,luni am facut o portie de zacusca.Eu tin ingredientele coapte(gogosari,vinete)la congelator si le pregatesc de regula in postul Craciunului,sau in postul Pastelui,sa fie zacusca mai proaspata.In ultimii ani,ai mei nu prea au mancat zacusca.Pe acest timp noros,mohorat parca nu am chef de nimic.Nu-mi place toamna ploioasa,in schimb imi place toamna cu soare,sa merg in natura sa vad culorile multicolore ale copacilor,de la verde,galben,rosu,o multitudine de culori,atunci imi place.Este ceve de vis!
November 17th, 2017 at 08:48
Sper sa va placa acest articol:
Fulgerul de Grigore Cartianu
Mergeam să săpăm via la Bâltișoara, sub munte. Aveam de mers 8 kilometri pe jos, cu sapa în spate și cu traista de mâncare agățată de umăr. Mama, frate-miu, o soră și eu, mezinul. Eram o sfârlează slăbănoagă, de vreo 7 ani.
Încă nu se luminase de ziuă, plecaserăm pe la cântatul cocoșului, ca să ajungem devreme, să nu pierdem orele bune de prășit – pe rouă și pe răcoare, înainte de a dogori soarele prea tare. Pășeam mecanic, cu ochii mai mult închiși, încercând să recuperăm din somnul care ne fusese retezat de vocea hotărâtă a mamei, până-n ora cinci: „Scularea, puturoșilor! Hai, că acuși e soarele sus!“.
După câțiva kilometri, nori negri s-au lăsat peste câmp, coborând amenințător asupra noastră. Tunete, fulgere, sfârșitul lumii. M-a cuprins spaima: dacă ne trăsnește?! Știam de la bătrânii de pe uliță că fierul atrage trăsnetul, iar noi aveam sapele în spate…
Când a început să plouă, tabloul a devenit apocaliptic. Din cer cobora un fluviu care amenința să ne înece cu totul. Nu mai mergeam, ci alergam, sperând să ieșim din ochiul ciclonului. Dar parcă ne îndreptam direct spre iad.
În smoala întunericului, distingeam tot mai greu siluetele mamei și fraților mai mari, iar firul cărării, peste câmp, îl pierdusem de mult. Alergam din instinct, într-o direcție care avea o singură țintă: muntele.
Mi-am simțit sfârșitul când, pășind frenetic pe întuneric, am nimerit într-o groapă plină cu apă. M-am prăbușit și am simțit că mă înec, nu aveam niciun punct de sprijin, iar tunetele continuau să izbească din cer. M-am agățat de niște smocuri de iarbă și am ieșit din gâldan, dar nu știam încotro s-o iau. Siluetele alor mei dispăruseră în noapte, gonind spre munte, mereu spre munte. Orice tentativă de a striga era zădărnicită de zgomotul furios al tunetelor.
Spaima de a mă pierde în pustietatea aceea întunecată, bântuită de lupi legendari și biciuită de trăsnete, mi-a arătat chipul înfricoșător al disperării, iar disperarea mi-a dat putere. Am alergat ca nebunul înainte, tot înainte, să-i prind din urmă pe ai mei. Încercam să-mi ascut auzul pentru a surprinde în noapte o vorbă, o șoaptă, un strigăt, un fâșâit. Dar auzeam doar tunetele nemiloase.
Și atunci s-a produs miracolul: un fulger uluitor, cum nu mai văzusem până atunci și cum n-aveam să mai văd vreodată, a luminat câmpul pentru câteva clipe, iar eu am distins clar siluetele alor mei, alergând în noapte, ca niște fantome, cu sapele la spinare.
Atât îmi trebuia: direcția. Am gonit cu o viteză supraomenească, știind că de-acum nu-i mai pot pierde. I-am ajuns din urmă și am continuat să alerg alături de ei, însoțit de o nouă teamă: să nu afle că m-am pierdut pentru o vreme. Dar curând mi-am dat seama că nici nu bănuiau ce mi se întâmplase.
Cerul continua să bombardeze pământul cu tunete asurzitoare. Soră-mea a zis că o doare piciorul, pesemne și-l scrântise. Am profitat de moment și, mânat de o slăbiciune de copil de 7 ani, i-am zis mamei: „Hai să ne întoarcem acasă! Mergem mâine să săpăm via“. A fost prima oară când s-a oprit din galop. Nu i-am văzut chipul, dar i-am auzit glasul tăios, în noapte: „Să mergem înapoi? După tot ce-am pătimit, să mergem înapoi? Ține minte cât oi trăi: niciodată să nu te întorci din drum! După furtună va ieși și soarele“. Și a adăugat: „Mergem să săpăm via“.
După vreo juma’ de oră, norii s-au risipit, câmpul s-a luminat, iar soarele a scos capul, curajos, de după dealuri. Tocmai intram în Bâltișoara. Am mers și am săpat via, iar spre seară ne-am întors la Brădiceni. Peste câmp am încercat să disting gâldanul în care mă scufundasem în zori, dar peisajul nu mai semăna deloc. Un soare blajin ne însoțea la asfințit, purtându-ne pașii spre casă.
Eram mulțumiți: săpaserăm via. Dar în mintea mea de copil răsunau atunci, cum răsună și acum, peste ani, cuvintele mamei în urgia dimineții: „Niciodată să nu te întorci din drum! După furtună va ieși și soarele“.
A fost, probabil, cel mai prețios sfat pe care l-am primit în viață.
(sursa: virtual)
November 17th, 2017 at 08:14
Buna dimineata dragilor ,
… Am aerisit pitin casuta, crizantemele ofilite le-am inlocuit cu tufanele mirositoare de toamna tarzie… Mai ramane de facut focul, nu am avut lemne suficiente, poate aduce careva dintre voi. Suntem in postul Craciunului, o perioada de abtinere atat de la mancarurile pe baza de carne, lapte , oua dar si de control asupra faptelor si vorbelor noastre. Sper sa trec bine acest post, mi-am propus sa vizitez/revizitez cateva manastiri cu un grup de cunostinte, incepand cu Vierosi (Mioveni-Arges), Curtea de Arges pe 7 dec. dar si altele mai indepartate de locurile noastre.
Lilisor, sper ca Rudolph sa vina de Mos Nicolae, avem un bebe-n casuta, nu-l putem lasa fara jucarii si dulciuri. Vali, cum arata marea ? Fulgulet ce manastiri imi recomanxi ? Kmy, tu respecti postul, doar esti olteanca la radacini si praz se gaseste ? Bunicul ce mai faci ? Mari, tu ce te mai ocupi ? Ioana, ai terminat curatenia ? Angela, mai vino pe la noi.
Va doresc o zi buna si multa sanatate la toti. ( Fara pupici, caci suntem in post).
November 15th, 2017 at 15:39
Kmy,asa am inteles si eu,despre Beatrice,vom vedea daca este adevarat in gala de sambata.
November 15th, 2017 at 09:39
Buna dimineata si multi pupici si de la mineeee <3
Am venit fuga , sa va spun ca a iesit Beatrice ? nu creeed , de ce ea ? ca este tare in clontz si nu o mai suporta Razvan si Maurice ?
November 15th, 2017 at 09:25
Buna Dimineata!Am intrat in casuta goala,dar foarte primitoare.Florile se crizanteme stau in glastre cu mirosul lor imbietor,iar la ferestre sunt cateva gutui galbene,aurii,avand puful lor inca nesters.Este un miros amestecat de la florile de crizanteme cu mirosul de gutui.Este cald,este multa lumina,iar intr-un colt este o muzica lasata in surdina,doar sa fie ascultata de febletele ce vor intra in casuta.
Pupici,la toti,toate din casuta Ralucai!
November 13th, 2017 at 13:36
Ooooo , foarte frumoasa nunta !! parca am fost si noi cu tine , acolo si am inchinat un pahar de votca , in cinstea mirilor !!
Mariana si mie imi sunteti dragi toate <3 am vazut putin din gala ,a plecat Sabina , nici nu se putea altfel , hai ca nu prea avea ce sa caute acolo , pe bune acum ? era la gradinita sau cum ??
Mie imi placea naivitatea ei , in rest cu moda ,era dezastru
Bianca , ce facu ? aia este voce ? sau doar melodia nu a fost aleasa bine Stiam ca este cantacioasa , dar am crezut ca o sa fie wow si ne tot "ameninta " de saptamana trecuta , o sa vedeti voi in gala !!!
….si na , ca o facu praf ……
Beatrice , Beatrice , a dat-o in bara de data asta , nu i-a reusit tinuta , nu prea se incadra in tipar .Pe mine cateodata ma enerveaza atitudinea asta …..ingamfatica ….. plina de ea , cu miscari de diva , cu ocheade de miss.
..in rest , este ok , o mai da in bara , dar este normal si firesc in acest concu..rs de doi lei .