Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu
Va invit sa va spuneti parerea despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu de la Antena 1 si nu numai. Se accepta orice subiect de discutie, fara jigniri, discriminari sau cuvinte triviale.
Ne-mprietenim?
59,937 comentarii la “Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu”
Pages: « 5994 … 3342 3341 3340 3339 3338 [3337] 3336 3335 3334 3333 3332 … 1 » Show All
Pages: « 5994 … 3342 3341 3340 3339 3338 [3337] 3336 3335 3334 3333 3332 … 1 » Show All
Loading ...
January 15th, 2014 at 09:04
Remember – Mihail Eminescu – Luceafarul poeziei romanesti !
……………………………………………………………………………………………..
Încă de pe băncile școlii am memorat ziua de 15 ianuarie drept aniversarea lui Eminescu. Așadar, mijlocul lui ghenar ne oferă o sărbătoare a culturii, a simțirii românești, când, în fiece an, ne amintim de poetul nepereche. Convențional, îi serbăm acum ziua de naștere, deși el știa că nu a venit pe lume la 15 ianuarie. Tatăl său, Gheorghe Eminovici, într-o discuție cu preotul Ion Stamate de la biserica Uspenia din Botoșani au hotărât o dată convenabilă, atunci când, se pare, au stabilit botezul pruncului. Căminarul din Ipotești își notase cu precizie chiar ora nașterii celui de-al șaselea din cei zece copii ai săi. La sfârșitul unei Psaltiri aparținând familiei, tatăl nota: „astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri evropienești s-au născut fiul nostru Mihai” (Leca Morariu, Eminescu, note pentru o monografie, Cernăuți, 1943).
Respectiva însemnare cuprindea, în ordine strictă, toate datele de naștere ale urmașilor căminarului Eminovici. Era un fel de cronologie familială întocmită de meticulosul părinte odată ce i se nășteau copiii. Mihai însuşi și-a consemnat în registrul membrilor societății Junimea ziua de naștere: 20 decembrie 1849, de ignat. Ce-i drept, certificatul de botez a lui Eminescu indică drept data de naștere „15 ghenari, locul nașterii, Botoșani și s-a botezat la 21 ghenari 1850”. Știm și din alte exemple că în acea vreme întocmitorii documentelor civile erau mai mult sau mai puțin indiferenți față de exactitatea zilei de naștere sau chiar a numelor. Cert este că, mai târziu, Eminescu și-a „acceptat” ziua de naștere stabilită prin act, iar cel mai important este că ne amintim de el și că nația română îl „troienește cu drag” la momentele comemorative îndătinate.
Legătura deosebită cu Maica Fevronia
Vasăzică, odată stabilit botezul, urma alegerea nașilor. Oare cine s-a învrednicit să-i țină lumânarea, cine s-a mândrit cu așa un fin genial? Din înscrisurile vremii, aflăm că Vasile Iurașcu, bunicul dinspre mamă, i-a fost naș. În această calitate, el a iscălit mitrica (condica nou născuților) de la Biserica Uspenia din Botoșani, unde copilul a primit botezul la 21 ianuarie. Au slujit la sfânta taină preotul Ioan cu fiul său, diaconul Dumitru Stamate. Prezentă la încreștinare a fost și maica Fevronia de la Mănăstirea Agafton, sora Ralucăi, mama noului născut. Se pare că mătușa călugăriță, mai blândă din fire, a nutrit pentru nepotul ei o dragoste aparte. De aceea, mai târziu, copil fiind, Eminescu nu doar cutriera păduri, ci mergea și pe la mătușa Fevronia, la mănăstire, unde a și revenit la maturitate, ori de câte ori dorul după clipele inocenței îi dădeau târcoale. Deși acolo mai trăiau încă două surori de-ale mamei, Olimpiada și Sofia, prima fiind stareță, precum și o verișoară, monahia Xenia Velisar, totuși Eminescu păstra pentru călugărița Fevronia o prețuire deosebită. O însemnare de-a lui Matei, unul din frații poetului, dă mărturie că în casa Fevroniei scriitorul a auzit povestea lui Călin, din gura maicii Zenaida, venită la surata ei ca să participe la o clacă de tors lână. Mișcat de istorisirea călugăriței, genialul român a memorat basmul, iar la scurt timp l-a versificat. Așa s-a născut poemul Călin, file din poveste, publicat în revista ieșeană Convorbiri literare, la 1 noiembrie 1876.
Așadar, ziua lui Eminescu: un fericit moment să ne reamintim de cel care a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute, dăruind cuvintelor armonii surprinzătoare, simțămintelor adâncime unică, iar viziunilor orizont nemărginit. Recitind zilele trecute câteva din articolele sale, l-am regăsit pe Eminescu tonic, mereu surprinzător. Ori de câte ori l-am citi ne surprinde cu noi și noi detalii, desprinse din viața ori din excepționala sa creație. Nu putem trece peste ziua sa aniversară fără a vă împărtăși câteva lucruri mai puțin cunoscute despre inegalabilul român.
……………………………………………………………………………………
Fiul lui Mihai Eminescu
La fel de surprinzătoare pentru mulți este informația potrivit căreia Eminescu a trăit sentimentele, grijile, bucuriile oferite de existența unui copil. Da, se pare că Eminescu a fost și tată! Conform precizărilor din cartea renumitului eminescolog Augustin Z. N. Pop, (Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1969), poetul ar fi avut un prunc cu o femeie care, se pare, nu a dorit să întemeieze o familie cu el. Băiatul s-ar fi născut la 19 iunie 1877. Căsătoria mamei cu Ion Lăzăreanu, paznicul domeniilor căminarului Eminovici, a făcut ca odrasla să primească la naștere numele de familie al acestuia, iar fiindcă era vară, prenumele i s-a spus Ilie. Eminescu avea atunci 27 de ani. Ne punem fireasca întrebare: el, care iubea atât de mult adevărul, cum a acceptat ca unicul său urmaş să poarte numele altuia?
Trebuie să înţelegem că Eminescu, om precum noi toți, a dovedit inerente scăderi pe care numai Dumnezeu le va judeca nepărtinitor, noi pământenii neavând acest drept. Pruncul l-a botezat chiar sora mezină a poetului, Harieta; ea a stăruit ca numele să-i fie cel al tatălui natural, Mihai. O situație, cel puțin pe atunci, rar întâlnită: un nume la botez, altul în acte. Nefireasca stare s-a reglementat printr-un proces întâmplat abia prin anii 1927, când Ilie Lăzăreanu a cerut în instanță să i se recunoască numele real. Cauza i-a apărat-o avocatul Dumitru Mănăstireanu. Conform documentelor de la Tribunalul Botoșani, din dosarul cu nr. 4924/1927, avocatul a adus probe scrise și orale pentru susținerea speţei reclamantului Ilie Lăzăreanu. Dumitru Mănăstireanu, megieș cu Eminovicii, dar și cu familia Lăzăreanu, a povestit instanței cum poetul venea adesea să-şi cerceteze copilul, îi aducea dulciuri, chiar se jucau împreună, iar de multe ori mergea la școala din Pomârla, unde studia Ilie, interesându-se despre situația școlară a elevului.
Mai există informații ce arată nemulțumirea nașei Harieta, care o mustra pe mama finului, Ileana, căci nu-și striga băiatul cu numele de botez, folosindu-l pe cel din acte. Sentința tribunalului a fost favorabilă doar în parte reclamantului căci i s-a schimbat numai prenumele, din Ilie în Mihai, nu și cel de familie. Eminescologul Pop spune că Mihai Lăzăreanu a lucrat ca agent fiscal la Primăria din Botoșani,având o existență retrasă. Taciturn incurabil, nu a dorit să-și întemeieze o familie, ducând o viață singuratică, sfârșită în anul 1944, la vârsta de 67 de ani. Se pare că fiul a moștenit ceva din imaginația și visarea tatălui natural. Într-o misivă, pensionarul Lăzăreanu scria unui amic: „… de m-ar întreba cineva dacă aș vrea să mor, îi răspund anticipat: niciodată, dar să trăiesc fericit ca un Sfânt în veșnicie”.
Sfidând serbarea austriecilor
Tot din perioada ieșeană a viețuirii poetului, voim să amintim un episod la fel de interesant: se știe că patriotismul lui Eminescu nu a rămas doar la nivel declarativ. S-a implicat cu toată ființa, asumându-și riscuri mari, dar nu a abdicat niciodată de la datoria sfântă de a-și apăra frații de un neam de pe pământurile românești înstrăinate. Prin 1875, poetul făcea o călătorie la Cernăuți, prilejuită de înființarea universității germane în capitala Țării Fagilor. În bagaje și-a îndesat un pachet întreg de exemplare din lucrarea Răpirea Bucovinei, nesemnată, dar întocmită cu multe documente și dovezi grăitoare de către Mihail Kogălniceanu. La Cernăuți l-a găzduit bunul său amic, V.T. Stefanelli, acesta rămânând uimit de curajul poetului de a trece granița cu maldărul de broșuri militante pentru unirea Bucovinei cu țara mamă. A doua zi, cărțuliile s-au distribuit românilor în tot orașul. Ba, mai mult, cu o îndrăzneală aproape de inconștiență, Eminescu a trimis prin poștă respectiva fasciculă chiar oficialilor orașului.
Autoritățile habsburgice au reacționat prompt: la două zile după această „ispravă” a tinerilor patrioţi, au interzis prin lege misiva patriotică. În seara următoare Eminescu, împreună cu Stefanelli și alți buni amici, lua masa la un restaurant unde foarte mulți austrieci, purtând fracuri, serbau centenarul anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic. Românii, îmbrăcați obișnuit, au nemulțumit pe jubilanți, așa încât unul dintre ei, avocatul Komariner, apropiindu-se de masa lor, i-a apostrofat, reproșându-le că nu cinstesc cum se cuvine ziua. Iritat de infatuarea vorbitorului, poetul s-a prefăcut a-l confunda cu unul din ospătarii localului, poruncindu-i pe un ton ironic: „chelner! mai vrem câte o bere!”. Austriacul s-a depărtat rușinat de la masa românească, iar Eminescu și comesenii tăifăsuiau veseli că au scăpat de discursul anost al austriacului (Teodor V. Stefanelli, Amintiri despre Eminescu, București, 1914).
Despre Eminescu s-a scris şi încă se va mai scrie, dar niciodată nu va fi îndeajuns
Iată doar câteva aspecte, care nu fac decât să ne demonstreze că, într-adevăr, Eminescu este inepuizabil, atât în scrisul său, cât şi în fapte. Despre „luceafărul” culturii românești s-a scris şi încă se va mai scrie, dar niciodată nu va fi îndeajuns. Viaţa tumultuoasă, alături de geniala-i operă vor constitui mereu izvoare nesecate de inspiraţie pentru cei atraşi de mitul eminescian, doritori să-i pătrundă tainele adânci.
Acum, la ceas comemorativ, îngăduie-ne, mărite Eminescu, să-ți troienim memoria cu nesfârșite aduceri aminte ție, celui ce ai cântat atât de dulce în limba românească și ai iubit cu foc nestins sângele din care ai răsărit. Odată cu aceasta să ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu, Care, din poporul român te-a sorbit pe tine, geniu al neamului, cum soarbe soarele un nour din marea de amar”. (Articol postat pe doxologia.ro, semnat de arhim. Mihail Daneliuc
January 15th, 2014 at 08:46
Buna dimi, buna ziua
Buna, buna tuturor !
Desi-s “chioara” de-un picior,
Spre poiana vin usor,
Deschid usa la casuta
Sa intre vorba calduta !
Draga doamne si dragi domni
Uneori nu poti sa dormi!
Te intrebi foarte mirat,
De ce lumea s-a schimbat ?!
E ciudat, foarte ciudat
Dupa ce omu-a plecat
Spre lumea cea cu verdeata
Rudele apar in fatza !
Ori baiatul ori fetita
La avere vin fuguta!
Pan atunci, au stat ascunsi
Si cuminti ca niste sfincsi!
E cazul unui actor,
Cunoscut un mare domn !
Acum fiica lui draguta
La TV apare ..”dusa’ !!!
Dar in casa MPFM ?
E razboi, uite asta e !
Stau pahare nespalate,
Si chiuvetele incarcate !
E cam mizerie mare,
Buni e agitatoare,
Oricat le-nvata pe fete
Ele nu vor s-o respecte !
Sultana cea neinvinsa
Si de buni tot atinsa
Un alt dus si-a cautat,
Ei si ce? Ala-i spalat !
Draga domn producator
Este vremea de razor !
Da-le te rog o cazma,
Sa poata pune ceapa!
Le va trece lor de cearta,
Si-or manca cu pofta odata,
Sa nu mai arunce papa,
Muncita de altii cu sapa!
Zic si eu, parerea mea,
Ia sa vad, care-i a ta ?
O astept azi, toata ziua !
O zi frumoasa tuturor ! Ieri am strigat catalogul, nu voi mai face acest lucru decat odata pe saptamana, sa nu va suparati ca nici eu nu ma supar
la tacerea unora (celor multi) dintre voi !
Pupici doamnelor, calduroase strangeri de mana domnilor !
Adriana, 15 ianuarie 2014
January 15th, 2014 at 04:23
Kim,
Alerga-te-ar toti “pupaciosii” de pe Terra,sa ajungi mai repede aici,ca luptandu-te cu baxurile de pupici expirati,i-ai ratat pe cei in direct!
Nu esti absolvit pana nu o aduci pe Oty inapoi!(Mingea,adica pamfletul, e la tine in teren).
Bine te-am re-gasit si la fel ti-ar fi spus si Oty la inceput,daca si-ar fi “aruncat “un ochi inapoi ceva vreme.Originalitatea ta a fost aproape socanta ,dar pana sa capteze atentia a trecut taifunul.
January 15th, 2014 at 03:37
Adriana,
Tu ,vad ca nu ai glumit
Si cu Oty,v-ati pornit
Sa va puneti pe ghicit;
Intrebarea moarte n-are
Si nu-i nici o suparare,
Dar mi-e sufletu-ndoit,
Ca atunci cand stam la soare,
Fara sa ma fi gandit
La vreo grija oarecare,
(Ca atunci m-as fi pazit)
O sageata m-a lovit.
Nu e rana de cutit
Dar la fel de tare doare,
Cand cuvantul ce ai primit
Nu-i o vorba la-ntamplare
Ci-i din suflet inrait.
Si- atunci gandul mi-a soptit
Ca nu-i bun nici prea mult soare
Si de caut alinare,
Locu-n care-i de gasit
E o poienita-n floare,
Lang-un codru infrunzit,
Unde-i umbra si racoare,
Si-unde ,iata, v-am gasit!
Cine sunt?La intrebare
Cu un nume am venit:
AMIE,o ascunzatoare
Doar, pentru un om ranit,
Care cauta uitare,
Da-i prieten negresit.
January 15th, 2014 at 01:51
de ce nu a fost gala azi? am prins finalul unui film pe la 10 seara – gresesc? inseamna ca emisiunea nu mai face rating, daca au inlocuit-o cu un film oarecare
nici n-ar fi de mirare!
pariem ca n-o sa mai fie mpfm4?
January 14th, 2014 at 23:30
Noapte bună, noapte bună. De-aş avea dare de mână. Aş aduce-n week-end lunea. Aş da like la toata lumea. Aş lega de Paşti Crăciunul. Aş bea lapte cu furtunul. Dar sunt doar un mic motan. M-am născut acum un an. Aşa că te-ntreb pe tine. Ai face la fel ca mine? Gata, plec, am planuri sute. Somn uşor, vise placute.(avocatnet)
https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/t1/31634_10151923292658233_2866811_n.jpg
January 14th, 2014 at 22:41
-MESERIA DE MAMA -
Intr-o zi, o femeie numită Ana, îşi lua carnetul de şofer. Când au întrebat-o care era profesia ei, ea a avut un dubiu. Nu ştia cum să se considere.
Funcţionarul insistă: ”Ceea ce v-am întrebat este dacă aveţi un serviciu?”
”Sigur că da, am un serviciu”, exclamă Ana, “sunt mamă !”.
“Noi nu considerăm ăsta un serviciu. O să consemnez casnică”, spuse funcţionarul cu răceală.
O prietenă a ei, Marta, auzi cele întâmplate şi căzu pe gânduri câtva timp.
Intr-o zi, se află în aceiaşi situaţie. Persoana care o interoga era o funcţionară de profesie, sigură şi eficientă.
Formularul părea enorm şi interminabil. Prima întrebare era: “Care este ocupaţia dvs?”
Marta se gândi puţin şi fără să ştie cum, răspunse: “Sunt doctoră în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane”.
Funcţionara făcu o pauză şi Marta trebui să repete cu pauze, emfatic, apăsând cuvintele mai semnificative. După ce a notat totul, tânara vru să verifice. “Pot să vă intreb, ce înseamnă că faceţi, mai exact?”
Fără pic de nelinişte în glas, cu mult calm, Marta explică: “Desfăşor un program pe termen lung, înăuntru şi în afara casei”.
Gândindu-se la familia ei, ea continuă: “Sunt răspunzătoare de o echipă şi am primit deja patru proiecte. Muncesc în regim de dedicare exclusivă. Marea exigenţă este de 14 ore pe zi, uneori chiar până la 24 ore”.
Pe măsură ce îşi descria responsabilităţile, Marta observă creşterea tonului de respect în vocea funcţionarei.
Când se întoarse acasă, Marta fu primită de echipa sa: o fetiţă de 13 ani, alta de 7 şi alta de 3. Suind spre dormitoarele casei, ea auzi pe cel mai nou proiect al ei: un bebe de 6 luni, probând o nouă tonalitate a vocii. Fericită, Marta luă pe bebe în braţe şi gândi la gloria maternităţii, cu multitudinea de responsabilităţi şi orele interminabile de dedicaţie.
”Mama unde-mi sunt pantofii? Mama, mă ajuţi să-mi fac o fundă? Mama, bebe nu încetează din plâns. Mama, mă aştepţi la sfârşitul orelor? Mama, vii mâine să mă vezi dansând? Mama, mergi la cumpărături? Mama…”
Stând în pat, Marta se gândi: ”Sunt Doctor în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane, dar bunicile ce or fi?”
Si apoi a descoperit un titlu pentru ele: ”Doctore superioare în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane”. Străbunicile sunt doctore executive superioare. Mătuşile sunt doctore-asistente. Si toate femeile, mamele, soţiile, prietenele şi colegele, doctore în arta de a face viaţa mai bună….
Morala: Am ajuns sa traim cu totii intr-o lume atat de ocupata si egoista, incat uitam esenta vietii in sine. Si de cele mai multe ori, uitam de cea care ne-a ajutat sa primim in dar viata. Dar de ce se intampla asa ?
January 14th, 2014 at 22:40
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=273983032750322&set=a.161139794034647.36894.161028884045738&type=1&theater
January 14th, 2014 at 22:40
-De ce plang femeile-
Un baietel isi intreaba mamica: – De ce plangi? – Pentru ca sunt femeie! – raspunde mamica. – Nu inteleg… – zice micutul. Mamica il imbratiseaza si spune: – Si n-ai sa intelegi niciodata… Mai tarziu, copilul isi intreaba tatal: – De ce plange mamica? – Nu stiu nici eu! Toate femeile plang fara motiv! – a fost tot ce i-a putut spune taticul. Devenit adult, baiatul il intreaba pe Dumnezeu: – Doamne, de ce plang femeile asa de usor? Si Dumnezeu raspunde: – Cand am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii. I-am dat forta care-i permite sa continue cand toata lumea abandoneaza. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramane alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia. Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei – locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.
January 14th, 2014 at 22:34
Buna, dragii mei prieteni!
Kim, ma bucur ca ai revenit…ne era dor de tine
Amie si mie imi face placere ca esti cu noi in casuta, ma bucura prezenta ta, la fel si a Amaliei si a Teodorei, prietene noi.
Nu uit nici de draga noastra Adriana, care azi a fost foarte harnicuta, Oty- veselia site-ului, Tilda-gazda buna, Lili – prietena ocupata, dar loiala, Sorina – prietena care ne da lectii frumoase de viata, Costica – prietenul nostru cu versuri frumoase, Bunicu – prietenul nostru cu comentarii pertinente, Nely- prietena noastra calda si buna, Nina – prietena care ne da noapte buna cu versuri inspirate, Violeta – prietena care ne inveseleste cu muzica buna, la fel ca si Somebody, Fulgulet – prietena noastra draga si scumpa, Mariana Pitesti – prietena noastra buna si de incredere, dar si toti ceilalti Oblio, Bliss, Sergiu cu-geta, Dora, Silvia, Nainy, Yoyo, Monique, Raluk, Rita1, imi pare rau pentru cei pe care probabil am uitat sa-i mentionez aici…insa ii vreau pe toti in casuta! Pupici tuturor!