Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu
Va invit sa va spuneti parerea despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu de la Antena 1 si nu numai. Se accepta orice subiect de discutie, fara jigniri, discriminari sau cuvinte triviale.
Ne-mprietenim?
59,937 comentarii la “Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu”
Pages: « 5994 … 3224 3223 3222 3221 3220 [3219] 3218 3217 3216 3215 3214 … 1 » Show All
Pages: « 5994 … 3224 3223 3222 3221 3220 [3219] 3218 3217 3216 3215 3214 … 1 » Show All
Loading ...
December 9th, 2013 at 21:37
RALU, ADITA, TILDA, OTILIA – AM INTRAT SA VA SALUT, ESTE INCANTATOR TOT CEEA CE POSTATI. NOAPTE BUNA, GABRIELA.
December 9th, 2013 at 21:36
Interesant, Kim! Mare adevar!
December 9th, 2013 at 21:18
Adriana, mi-au placut comment-urile referitoare la logodna. Intrucat suntem in post, imi permit sa mai completez ceva, este o parere nu neaparat personala, ci din punct de vedere ortodox.
Pentru crestinul ortodox, logodna este mai mult decat un simplu legamant, in fata parintilor, dintre doi tineri care vor sa se casatoreasca. Logodna este o parte a slujbei de cununie. Cununia este una dintre tainele bisericii, deci si logodna este tot o taina.
In ortodoxie, logodna se face prin “inelul de logodna”, adica verigheta. Prin slujba de cununie, la logodna verigheta se sfinteste si primeste o putere tainica… cei doi miri sunt “legati”, in sensul ca au primit ocrotire (de fapt, ei primesc un inger ocrotitor al familiei, care ii va insoti de-atunci inainte).
Verigheta este mai mult decat o bijuterie, ea este o taina, prin care se uneste cerul cu pamantul. In prima parte a slujbei (logodna) preotul atinge verighetele de fruntile celor 2 miri… Slujba continua cu cununia propriu zisa, cand preotul atinge cununiile de fruntile mirilor, si le pune apoi pe capete.
Verigheta, adica inelul de logodna, care se poarta de cei doi soti, este o promisiune ca ei vor purta cununiile pe cap si in cer…
Ce vedem la emisiune… nu e logodna…
Gata cu predica, sper sa nu va plictisesc sau sa va suparati pe mine.
December 9th, 2013 at 20:49
Sorina, bine ai revenit in casuta! Mi-au placut enorm pildele pe care ni le-ai trimis, dar si bancul! Mai vrem, daca mai ai
December 9th, 2013 at 20:48
Kim, bine ai revenit! Multumesc pentru aprecieri, le merit oare? Speram sa-ti revina “muza” pentru pamflete
O seara frumoasa!
December 9th, 2013 at 20:46
Tilda, multumim pentru melodiile frumoase…imi place intiativa propusa de tine cu colindele, de-abia astept!
December 9th, 2013 at 20:34
https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/q71/1504014_582411798498085_1304554443_n.jpg
https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/q80/s720×720/1425614_582413178497947_81147864_n.jpg
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/q71/1465125_582412695164662_1320426247_n.jpg
https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/q71/s720×720/1425529_582412325164699_1160241341_n.jpg
https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/q71/1470305_582411891831409_67356188_n.jpg
https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/1477917_579800455425886_1392567444_n.jpg
December 9th, 2013 at 20:14
Va doresc o seara placuta!
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/1467262_656128534437246_1585276093_n.jpg
https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/536766_581279785277953_1576981361_n.jpg
December 9th, 2013 at 20:05
Cândva, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste și răbdare. Erau minunate și nu semănau una cu alta. În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter pleca din oraș să-și vândă jucăriile. Oamenii din acel oraș nu erau prea bogați, așa că meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic.
Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Până într-un an în care… Meșterul vânduse toate jucăriile și se întorcea spre casă. La marginea orașului s-a oprit să privească o fereastră. Știa că acolo locuiește o familie tare săracă și se întreba ce jucării or fi primit copiii.
Trei copii visau cu voce tare:
Dacă am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
Bătrânul știa că nu mai avea nicio jucărie și tare ar fi vrut să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se știe de unde, în fundului sacului. Și astfel, dorința celor trei frați sărmani s-a împlinit.
În drum spre casă, bătrânul se gândea: „Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecăruri copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere”. Și cum mergea așa, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.
Sărmană făptură, ce te doare?
Se pare că puiul se rănise la un picior. Cum a știut și cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana și l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingașă i-a vorbit cu glas limpede ca și de copil:
Acum văd că ai o inimă bună. Dorința ți se va îndeplini!
Ca din pământ a apărut o sanie fermecată, purtată în zbor de niște reni minunați. Și bătrânul s-a înălțat cu ei în slava cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar și hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în niște haine neobișnuite, de culoare roșie.
N-ar fi putut spune cât și pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu a simțit cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu ferestre luminate. O mulțime de pitici ca și cei din povești l-au întâmpinat bucuroși. Piticii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din belșug, căci, nu se știe cum, se înmulțeau mereu și nu se terminau niciodată. Iar bătrânul meșter priceput îi îndruma pe pitici și împreună făceau jucării, mereu mai multe și mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume exista jucăria pe care și-o dorea.
În seara de Ajun sosesc colindătorii. La fiecare casă ei aduc vestea minunată a nașterii Domnului și urează un an bun și îmbelșugat. Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineața de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Niciunul dintre ei n-a fost uitat. După numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moș Crăciun acelui meșter și așa a rămas până astăzi.
De aceea, în zilele acestei sfinte sărbători, când stăm cu toții în jurul mesei încărcate cu bunătăți, nu trebuie să-i uităm pe cei sărmani. Moșul are grijă de ei doar o dată pe an. Noi trebuie să ne gândim la ei mereu!
December 9th, 2013 at 20:02
Bula ii spune mamei sale:
)
- Mama, imi scrii si mie scrisoarea de Craciun ?
Mama:
- Pai, mai Bula, de ce ma pui sa iti scriu mereu scrisoarea?
Bula:
- Pai, mama, daca vede Mosul ce scris am, iar imi aduce o carte de gramatica!…