Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu
Va invit sa va spuneti parerea despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu de la Antena 1 si nu numai. Se accepta orice subiect de discutie, fara jigniri, discriminari sau cuvinte triviale.
Ne-mprietenim?
59,937 comentarii la “Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu”
Pages: « 5994 … 2030 2029 2028 2027 2026 [2025] 2024 2023 2022 2021 2020 … 1 » Show All
Pages: « 5994 … 2030 2029 2028 2027 2026 [2025] 2024 2023 2022 2021 2020 … 1 » Show All
Loading ...
January 29th, 2013 at 19:54
stiati ca pe 2 martie ,in Bucuresti va concerta aceasta formatie
http://youtu.be/eC4PW45DFQM
January 29th, 2013 at 19:53
buna seara ! tuturor
RALUCA ,multumesc de raspuns si remediere
o seara placuta ! va doresc in compania unei frumoase melodii
sunteti minunate fetelor ,pupici
http://youtu.be/1AAcOh8yCtw
Acum cand mii de stele iti zambesc
Cand noaptea iar se lasa ,
Un somn dulce sa ai
Si – un ingeras sa te pazeasca !
***¦¦^^^¦¦~~~¦¦¦***
NOAPTE BUNA , PRIETENI !
http://i842.photobucket.com/albums/zz349/anana1949/alfabet/diverse%2048/noapte%20buna%201/oseara389315_zps44dbabae.gif
January 29th, 2013 at 19:48
PARODII MUZICALE……:)))tratati-le ca atare! http://www.youtube.com/watch?v=qoMqGSwOTSo http://www.youtube.com/watch?v=4reVew3FAAI
January 29th, 2013 at 19:34
pentru Paula: atunci cand publici dupa internet fa bine si scrie cine a compus.Optimistul este postat de Ileana la data 8 ian.2012
La fel si filozofia de viata comentariul anterior pentru care ai mai fost si felicitata.Cand mintea ta nu are ce expune , nu-ti insusii munca altuia.Valabil si pentru alte amatoare.
duminică, 8 ianuarie 2012
Optimistul
George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.
Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:
“Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!”
E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:
“Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?”
George îmi răspunse:
“În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg sa fiu o victimă sau să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.”
“Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor” i-am spus.
“Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi in diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa”.
Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.
Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.
M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
“Vrei să vezi cicatricile mele?”
“Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?
“În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc.”
“Dar nu ţi-a fost frică?”
“Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA!
Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”
George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.
Îţi spun ce am ales eu: voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie.
(de la o prietena de departe, Elina)
Publicat de ileana la 06:58
Niciun comentar
January 29th, 2013 at 19:27
Si daca tot nu am avut ce face,imi spun si eu parerile personale, sper sa nu deranjez pe nimeni……Cel mai putin potrivit personaj care participa la show e Florinache….ma sperie pur si simplu;cred ca ar fi avut nevoie de o alta alternativa:cea de a merge la un psiholog.Sper doar, ca cei care tin cu adevarat la el isi vor da seama ca are nevoie de ajutor specializat….Apoi, Baricel…..patetic, penibil in dramatizarea propriei situatii,Dragosii e cel de care as putea sa ma amuz…..Cuplul de batranei A&A….nu ma pot convinge ca nu se cunoasteau inainte……Cei care traiesc viata asa cum este ea….cu bune si cu rele mi se par cei trei muschetari:)))))Cosmin, Emilia, Cristina.Cam atat am vazut azi……Per total,prea mult plans, prea multa jale…..oamenii se despart si dupa mai multi ani de casnicie……cand ajung la concluzia ca nu mai sunt compatibili!Viata merge mai departe!
January 29th, 2013 at 19:25
Stefana__ Cum sa merg acasa, tot fara dinti, fara nora, fara bani, fara cheie, daca Ion este plecat in Italia, in vizita! ??? Saracul Dragos, nici nu mai poate vorbi, parca nu mai are cuvinte, se chinuie mititelul sa scoata cateva sunete si…nu prea ii iese!
Dragi telespectatori, vrem aici, ca aici e bine, e cald, e mancare, e bautura, e tutun,” e surprize”, va rugam sa ne votati si sa ne trimiteti cadouri, ca mama Corneliei, a inchis ”boutick-ul”, s-a suparat si ne-a taiat de la portii! Va rugam, faceti-va mila de noi, suntem si noi niste amarati ,…poate-mi pun astia mestecatoarea! Da, doaaamneee, Amin!
January 29th, 2013 at 19:17
Maricel__mamico, nu mai pot, vreau acasa, o iubesc pe Lorena si ea nu ma mai vrea! Spune-i tu, sa ma iubeasca asa cum sunt, cu injuraturi, cu pumni in pereti, cu jigniri, ca asa te-a tratat si tata pe tine si tu nu l-ai lasat, nu?,
Mamico, cand vinzi casa, ca sa-mi platesti aici contractul ca eu vreau sa sar gardul? O sa stam in cort, ca avem doar unul ! Hai, ca vreau acasa la fosta, stii ca ti-a zis ca ma asteapta! Vreau sa-i fac in ciuda Lorenei! Plang, ca asa plangea si tata!
Gica,mama lui Maricel__ Maricel, nu mai plange, stai acolo, nu-ti cere eliminarea, ca nu avem bani! Sora-ta nu mai are de unde face rost de fier vechi, l-a ”cules” pe tot,…gata, nu mai avem bani!
Loreno, impaca-te cu Maricel, ca el te iubeste,…erai sora, mama si iubita lui, de aia avea dorinta de te pocni, din obisnuinta! Iubeste-l ca plange si ma doare inima! Hai, Loreno, fa cum ti-am zis, ca o va deschid: o frizerie, o coafura, o manichiura, o cosmetica, un orange, 2 Dedemane, 3 palate cu 100 de turnuri…avem cu ce ma! Ete, fleosc, …
Maricel__, ai auzit mamica, ca eu ma laud ca avem bani, sa ii fac sa moara de ciuda, ce ma doare gura sa ma laud? Sa creada ca suntem avuti, sa vina Lorena dupa mini,…daca ne impacam, vreau sa-i dau eu cu flit, sa ma razbun! Neam de neamul meu, n-o fost flituit de femeie, am ajuns tocmai eu? Nu se poate, vreau razbunare!
January 29th, 2013 at 18:57
Optimistul
George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.
Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:
“Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!”
E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:
“Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?”
George îmi răspunse:
“În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.”
“Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor” i-am spus.
“Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa”.
Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.
Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.
M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
“Vrei să vezi cicatricile mele?”
“Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?
“În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc.”
“Dar nu ţi-a fost frică?”
“Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”
George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.
Îţi spun ce am ales eu: voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie.
DE RETINUT:
Este important să luăm partea bună din toate!
January 29th, 2013 at 18:54
Pastila de ras{
Cornelia__ Doamne, bine ca mi-ai luminat mintea,…e cea mai buna decizie din ultimii 26 de ani, aceea de a ma desparti de Dragos! Prima decizie de maxima importanta am luat-o la varsta de 2 ani, cand m-am hotarat sa nu mai fac caca in chilotei! La 4 ani, am decis sa merg la gradi, la 10 ani mi-am pus OBE, la 15 ani am decis sa ma tavalesc cu un baiat in iarba, …apoi au urmat esecurile,…au fost enspe de toate,…fara numar!
Acum, gata, nu mai vreau sa fiu cu Dragos, nici sa aud de el, ii dau si inelul,…pai ce, eu m-am uitat un sfert de ora la el , il admiram si ma rugam sa vina la mine, sa ma impac,…dar el nici nu s-a uitat la mine! Gata, nu mai vreau…[ hai Dragos, ca cine dreq se mai uita la mine, hai vino],…m-am saturat sa ma umileasca,…cica eu sunt peste cogelat,…sunt eu mai rece, dar si cand ma incalzesc,ma dezbrac de tot/toate, sa nu ma faca…ah Samir, ah Jack si stapanul lui Jack, ce dor mi-e de voi!!!
January 29th, 2013 at 18:40
Tilda__multumesc pentru trandafirul adus de catelusul pufos! Te pupic! Am vazut tot ce ai postat! O seara frumoasa, draga mea prietena!