Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu
Va invit sa va spuneti parerea despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu de la Antena 1 si nu numai. Se accepta orice subiect de discutie, fara jigniri, discriminari sau cuvinte triviale.
Ne-mprietenim?
59,933 comentarii la “Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu”
Pages: « 5994 … 4629 4628 4627 4626 4625 [4624] 4623 4622 4621 4620 4619 … 1 » Show All
Pages: « 5994 … 4629 4628 4627 4626 4625 [4624] 4623 4622 4621 4620 4619 … 1 » Show All
Loading ...
September 26th, 2014 at 00:12
Pupici
September 26th, 2014 at 00:10
Amie..tu ai perfecta dreptate…dar parca simt ca timpul nu-mi mai ajunge pentru toate lucrurile pe care le am de facut sau pe care imi doresc sa le fac…
September 26th, 2014 at 00:05
Otilica,
să-ți meargă mintea țais(Zeiss),la acte!
Tu ești Diva blogului,așa că ți se acceptă orice program,doar să nu ne uiți!
Pupici cu …de toate(sclipici,alintărici,…)!
September 25th, 2014 at 23:57
Ralu,
draga mea,iar ai uitat să privești ceasul?!HaHaHa!
De asta ți-am ”citit” poezii,și ți-am ”cântat”,ca să-ți amintesc de culcușul cald ce te așteaptă.Mâine,vom trăi și vom vedea ce-o mai fi!
P U P I C I !
September 25th, 2014 at 23:51
Amie..ce-mi faci, ma ia astenia de toamna…
September 25th, 2014 at 23:48
http://www.youtube.com/watch?v=aH7u-XMcmdU
September 25th, 2014 at 23:42
ce frumos
September 25th, 2014 at 23:38
George Topârceanu-Somnul
Când numai luna singură din noapte
Veghează din întinderea albastră,
Şi când o rază albă, visătoare,
S-a strecurat sfioasă prin fereastră
Şi-a adormit pe pernă, lângă tine, -
Atunci din cer, cu aripi nevăzute,
Copilul morţii – somnul – tainic vine,
Pe ochii-nchişi, uşor să te sărute…
Tu, dragul meu, dacă te simţi prea singur
Şi n-ai pe nime-n camera săracă
Decât un nou duşman şi oaspe: foamea…
Închide ochii! Foamea o să-ţi treacă,
Şi fără veste somnul îţi aduce
O masă cu împărăteşti bucate, -
Belşugul unei lumi mai fericite,
Cu soare cald şi parcuri, şi palate…
Şi nu te miri, aşa firesc îţi pare,
Când vin din trista lor singurătate
Icoane scumpe de odinioară,
Fiinţe dragi, de mult înmormântate.
. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .
O, înger blând, alinător durerii!
De pe cernita sufletului-zare,
Ridică-mi vălu-n fiecare noapte
Să văd splendoarea lumii viitoare!…
Mi-aduc aminte…-n serile de iarnă,
La gura sobei, – fără să-mi dau seama,
Mă cuprindeai în braţe moi de visuri,
Când îmi spunea poveşti frumoase mama…
Şi-acuma simt singurătatea rece
Şi tot pustiul nopţilor târzii.
Te chem să-mi vindeci sufletul, o clipă, -
Dar în zadar te chem, – că nu mai vii!
O, vino iar… şi să-mi aduci cu tine
Iubitul chip de care sunt departe!
Atâta am, în lumea asta mare,
Şi răutatea lumii ne desparte…
Sărută-mi ochii! – Dintre ea şi mine,
Pieri-va ca prin farmec depărtarea:
Zâmbind frumoasă îmi întinde gura
Şi-n vis e-atât de dulce sărutarea…
September 25th, 2014 at 23:35
George Topârceanu-Balada unei stele mici
Ţii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint în care
Mi-ai arătat pe cer o stea
Din Carul mare?
Cu faţa-n sus spre Dumnezeu,
Lăsându-ţi capul să se culce
Pe braţul meu,
Te legănam, povară dulce.
Deasupra noastră, un castan
Cu frunze pudic răsfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,
Tinzând o ramură-n zadar
Ca să ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.
Şi nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar când mi-am coborât privirea,
Un deget mic
Mi-a arătat Nemărginirea.
Un strop de-argint a lunecat,
Şi, cu paloarea-i siderală,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subţire de beteală…
Ţii minte ce fior străin
Trecu atunci, din constelaţii,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicaţii?
Ce veşti din cerul depărtat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce gânduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?…
Sclipind departe, prin frunziş,
O stea smerită şi albastră
Sta singuratică, pieziş
Deasupra noastră.
Şi ca un spin,
Cu raza-i rece şi subţire,
Mi-a strecurat un gând străin
În visul meu de fericire.
Zicea: – Sub cerul vast şi mut
V-a aruncat aceeaşi soartă
Pe-un strop de lut
Ce-n învârtirea lui vă poartă.
Sărman atom sentimental!
Nu ştii tu oare
Că viaţa voastră-i colosal
De trecătoare?
Zicea: – Mă mir că te-ai gândit
Să-mi cânţi o odă.
De când poeţii s-au prostit,
Amorul nu mai e la modă.
Oricum, voi sunteţi prea mărunţi
Şi eu, prea mare…
N-ar fi mai bine să renunţi
Şi să vă duceţi la culcare?
Că nu există pe pământ
Mai venerabilă manie
Decât – sub stele jurământ
Pe veşnicie.
Şi nu există-n univers
Mai mare crimă
Decât – la coada unui vers -
Să pui o rimă…
September 25th, 2014 at 23:30
Oty…si eu sunt aici
Amie…nu stiu daca ti-am zis, dar mi-au placut maxim raspunsurile tale de aseara…esti maxima..