Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu
Va invit sa va spuneti parerea despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu de la Antena 1 si nu numai. Se accepta orice subiect de discutie, fara jigniri, discriminari sau cuvinte triviale.
Ne-mprietenim?
February 26th, 2014 at 14:42
Acum eu trebuie sa fug, abia astept sa va citesc diseara…
Amie, prinde un pupic… si o completare mica, la mesajul poeziei tale, pot sa-ti spun ca toate calatoriile mele au fost, de fapt demolari de mituri… cu exceptia frumusetii, desi uneori am vazut si “fata nevazuta”… si a trebuit sa caut mult pana am gasit un pic de “frumusete nevazuta”…
Pupici la toata lumea, si am fugit…
February 26th, 2014 at 14:26
Alin vrea sa plece acasa….FOARTE BINE ! Pacat ca a bagat coada (impreuna cu ma-sa) intre Ray si Grig….nu pot sa uit cand Ray a ales pe el odata cand erau nominalizati si putea sa protejeze pe cineva( in loc de Grig!) si cum a dat fara mila in Grig cu pretexul , cica dupa cum s-a comportat cu o mama si-a dat seama ce om este( parca nu stiu ce urat si obraznic ar fi Grig).
Acuma am vazut pe “copilul” meu au lasat singur in casa baietilor, acuma a chemat d-na Mirela in emisiune… si asta numai din cauza ca Ray si Larentiu( mai mult Ray) au ras cand se discuta serios despre Alin ca vrea sa plece, si a deschis si madam Daniela gura ca este lipsa de respect.:))) ha-haaaaa, se pare ca nu le-a iesit pasenta si au fac stanga in prejur… acum spune ca jumatatea lui este afara…ducaseeeeee, dus sa fie !!!!!!
DA! Grig este un baiat, un concurent cu mult bun simt, respectuos, demn de admirat….ma bucur ca a spus si d-na Mirela, Rar auzi asa ceva din gura ei. Acuma sper ca a spus….ca asa crede, nu ca a vrut sa dea doar in Ray si Laurentiu si sa semn pentru alti nesimsiti care fac ce vor ei.
February 26th, 2014 at 14:25
Raluca,
vad ca inca nu ti-ai terminat pranzul,sa-ti fie de bine!
Adriana,nu ne mai ademenesti cu nici o reteta?Eu am avut azi, meniu de primavara cu urzici scaldate-n smantana!
Oty,iti raspund,cu toata simpatia si nu doar din curtoazie,pentru ce mi-ai inchinat aseara:
Mugur viu,in primavara,
Lasa soarele sa-ti cante,
Si caldura-i sa te-alinte,
Ca sa cresti frumos spre vara.
Nu privi-n jos,cu manie,
Si nu-ti numara vecinii,
Ci paseste printre primii
In pasi de dans si poezie.
Rasfatata de natura,
Cu-ochi vrajiti si vorba dulce,
Pe-unde treci si-oricand te-ai duce,
Iute-atragi orice faptura.
Haide,nu ne ocoli,
Pedepseste-ne cu râsul,
Doar din el sa vina plansul,
Si din alte bucurii.
Ca ,doar,ai loc de onoare,
Si chemarea nu se-opreste
Pana nu te-arati,fireste,
Si zambesti la fiecare.
February 26th, 2014 at 14:24
Nu e nimeni in direct?? As vrea sa primesc si eu macar un pupic mic…
Ca sunt tare pe fuga…
February 26th, 2014 at 14:23
Adriana, ca sa nu zici ca nu te “bag in seama”…, prinde repede un pupic…
Si prinde si… doua raspunsuri… la o singura provocare, cea cu femeia din lift.
Varianta I
Trebuia sa o chemi mai de mult in vizita pe “biata femeie”… si sa-i faci cadou un “Clin” pentru geamuri… caci se pare ca oglinda din “liftul tau” era mai curata decat oglinda din “casa ei”, in care s-a uitat ea de ani de zile…
Adriana, primul raspuns e “un fel de” provocare, pentru ca e valabil si la propriu, dar si la figurat…
Varianta II
Nu mi-a placut deloc articolul, asa ca am luat-o pe urmele e-mailului tau, ca sa vad cine mediteaza atat de profund… in lift… Si am gasit-o pe Maria Timuc… de ea mi-a placut, desi nu am avut timp sa o citesc, decat un pic, adica doar un singur articol… pe care il aduc aici copy-paste, pentru ca e varianta a doua de raspuns…
Articol: Să-ți oprești mintea… Să rămâi liber cu inima…
Citez
”Și pe urmă, deodată, bucuria asta, despre care nu pot spune nimic altceva decat că e fără noimă. Trebuie însă acceptată ca atare, fără noimă, trebuie admis că orice fericire nu poate fi decat fără noimă, și trebuie trăită intens. E cazul să spun că uneori, de-a lungul ultimilor ani, cate o promisiune, un început de fericire, venea să lumineze cerul tristeții mele; mă împotriveam cu un cate ”la ce bun?”, un ”și ce-i cu asta?” sau ”asta n-o să mă împiedice să mor” sau ”nici un motiv să fiu fericit”; acel soi de licărire de fericire se stingea pe loc și mă întorceam înapoi, în mohoreala mea cenușie. De data asta a fost ca și cum aș fi înțeles că bucuria e un dar al cerului, precum harul, inexplicabilă, dar evidentă, sigură. Nu-i explicabilă, n-are nici o rațiune și asta pesemne că-i și rațiunea, iar lipsa asta de rațiune e poate singura rațiune valabilă, posibilă, adevărată”
(Eugene Ionesco, ”Jurnal în fărame”, Ed. Humanitas)
Rațiunea irațională a fericirii, iată ce spune… filozoful! Dar asta-i ea, asta-i bucuria, asta-i fericirea, nu-ți trebuie o justificare pentru bucurie, nici logică, nici explicație. Nu o poți reține și nu o poți amana cu pretexte de tipul ”la ce bun”; bucuria este acum, oricand af fi acum și asta poate că avem nevoie să înțelegem și noi, să ne scufundăm în mod autentic în rațiunea bucuriei, a fericirii, a fiecărei clipe. Aici e, aș zice, lupta teribilă dintre inimă și minte, lupta dintre experiența trecută și cea prezentă, tensiunea fantastică dintre uman și divin, ce se poartă continuu în ființa omenească. Pe cand mintea vrea structură, explicație, continuitate, nemurirea fericirii și motivul ei, pe cand mintea se înneacă în propriile cazane de cerneală, construite tot de ea însăși, inima e-n clipa asta bucuroasă, e deja în eternitate prin bucuria ei. Pe cand divinul se autodezvăluie prin bucuria fără de cauză, fără explicație, sfidand rațiunea, mintea, în căutarea raționamentelor ei, te decepționează mereu. Mintea nu caută doar motive, dar le și inventează, mintea pare făcută să sfideze inima și să-i oprească tocmai clipa infinită de fericire; această confruntare e a noastră, e continuă, zilnică, e ceea ce ne incită și ne oprește de la a trăi în bucuria care este chiar aici, chiar acum… Să-ți oprești mintea, să rămai liber cu inima, asta e!
————-
Nu-i nimic mai real în existența noastră decat strălucirea spiritului, ce se naște uneori, poate în cele mai mărunte, mai banale și mai năstrușnice întamplări de viață. Nu-i nimic real, în afara clipei în care divinul se arată în ochii unui copil fericit, pe chipul brăzdat de riduri al unui bătran… care se bucură, pe fața plină de lumină a unui îndrăgostit! Restul e doar… matematică, o matematică a minții! Restul e doar Ego, doar îngamfare existențială, doar răcoare emoțională și reprimare. Bucuria, cum zice filozoful, n-are explicații, nu are nevoie de ele și tocmai de aceea, cand e, să fim și noi acolo întru totul, să spunem prezent; asta s-ar putea să fie taina tainelor, să stai în bucurie cand ea vine, căci se poate să n-o poți face tu singur să apară niciodată!
Am incheiat citatul
Sursa: blog Maria Timuc
Adriana, si al doilea raspuns e tot “un fel de” provocare, caci raspunsul e valabil si pentru alte intrebari…
Si… daca ma gandesc bine, ar mai fi si varianta 3, care este parerea lui Kim… dar nu azi, ci saptamana viitoare, pentru ca trebuie sa sintetizez variantele I si II, reformulate cu alti termeni… caci… suntem crestini ortodocsi… si vine postul Pastelui…
February 26th, 2014 at 14:21
Amie,
Deci asa, Toma Necredinciosul… sa inteleg ca nu iti inspir niciun pic de incredere… pana nu il vezi pe Kim cocotat pe masa… [hi hi]…
Poezia ta mi-a inseninat ziua… desi… poeta este putin melancolica…
Amie, deci… am si eu o provocare pentru tine… ce-ar fi sa-l lasi acum pe Kim sa faca “find and replace” la un singur cuvant din poezie… iti promit ca nu cer drepturi de autor…
Find: durerea
Replace with: caldura, misterul, fiorul, uimirea, mesajul, chemarea
Amie, vezi ca astept 2 raspunsuri… mai intai vreau sa vad ce cuvant ai ales din lista [sa stii ca nu e o lista oarecare]… si pe urma sa-mi spui daca ti-a placut… provocarea… si daca… [...celebra vorba...]…mai vrei… ? Si doar daca mai vrei… spune-mi daca ti s-a parut o provocare mica sau mare …[asa, pe o scara de la 1 la 10]…?
February 26th, 2014 at 14:19
Buna ziua, buna sa va fie inima,
Raluca, Amie, Tilda, v-am vazut… prindeti cate 2 pupici… Cine mai vine azi in “linia intai”…?
Fetele vesele, baietii veseli… unde sunteti…?
Pupici la toata lumea… va doresc o zi frumoasa, plina de pace si iubire, cu multe bucurii si hohote de ras…
February 26th, 2014 at 13:31
..Tilda, multumesc, mi-am luat floarea preferata: cala ( din cale am avut buchetul de mireasa cu toate ca superstitiosii din neam incepusera cu prezicerile.. ” nu aduce noroc cala…etc” Cea mai elegenata floare ! Pup!
Revin pe seara !
February 26th, 2014 at 13:25
… daca ieri am spus cateva cuvinte despre diafana si ingenua Laura, astazi ma opresc la Oana;
Oana nu prea mi-a placut, Oana incepe sa-mi placa ! De ce? Pentru ca este cea mai criticata, tocata, fata din concurs si tine piept tuturor cu brio; nu se lasa intimidata, este vesela, stie sa raspunda prompt, face si desface prin dans, face si desface cu vorba… Oana cade precum pisicuta vesnic in picioare! Si totusi, Oana este indragostita de un baiat. De cine? Pariez pe ce vreti voi: de Andrei ! Au ceva comun acesti oameni: tupeul de a razbi, de a
atrage de partea lor pe cei multi !
Deocamdata, este parerea mea… vom vedea daca a fost numai o parere nedemna de a fi luata-n seama !
Nu retin cum se numeste baiatul acela caruia i-a dat ” hartia igienica si pixul” sa-i scrie “cantonete” dar ..are figura unui mic comerciant de ceasuri, telefoane si diverse huse prin bazar si pe unde se poate; ..si nu este nici “domn” ! Vise…visuri… domni la MPFM ?!!!!
February 26th, 2014 at 13:13
Buna dragele mele, Ralu eu acum am deschis calculatorul pentru ca acum zece minute am sosit acasa, pe cine vezi in casuta ? Sau …te referi la prima ora cand ti-am trimis “materialul”?!!!!!! Aseara nu am mai putut intra, nu mi-a dat voie “virtualul” si apoi am adormit in timpul serialului tocmai la …iubita mea Hurrem !!!!
Pup Ralu, Tilda, Amie, Kim… o zi buna va doresc !
Pupici Mary, Oty, Teodora, Costica, Bunicul, voi ati comentat aseara !