Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu
Va invit sa va spuneti parerea despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu de la Antena 1 si nu numai. Se accepta orice subiect de discutie, fara jigniri, discriminari sau cuvinte triviale.
Ne-mprietenim?
59,933 comentarii la “Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu”
Pages: « 5994 … 1652 1651 1650 1649 1648 [1647] 1646 1645 1644 1643 1642 … 1 » Show All
Pages: « 5994 … 1652 1651 1650 1649 1648 [1647] 1646 1645 1644 1643 1642 … 1 » Show All
Loading ...
November 27th, 2012 at 11:07
Servus Tilda!Nainy pwp ochisorii lui Vichy!Fataaaa ce facem cu piticania asta de Emilia,rea femeie,pai nu realizeaza femeiuasca asta fara buze ca ea se duce in jos si nora urca ;O femeie nu uita niciodata ca “mata nu m-a vrut”si atunci cand vrea sa fie vizitata ,vine doar EL in fuga calului pe principiul “culegi ce ai semanat”.Dar dupa cum se exprima ‘mneaiei vrea numai locuri de top daca nu iese de vina este altcineva,acum ca se poate sa fie mama saptamani un baiat o sa mai fie ea votata la pastile cailor.Dar vad ca putini mai cocheteaza cu ideea de a fi fan unui concurent ca data trecuta asa ca e mai greu sa ne pornim la treaba.Eu am totusi nostalgia fostului sezon,acesta e din ce in ce mai plicticos si naspa,mai comentam in virtutea obisnuintei. Cu sau fara suparare eu ii votez pe Cosmin si Cristina, sunt singuri si se sustin unul pe altul,pacat ca ardeleanca asta este o zgripturoaica!Sa ne revenim ca trebuie sa mergem la colindat!!!!
November 27th, 2012 at 10:06
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=462409390467914&set=a.438377496204437.93859.438370682871785&type=3&theater
November 27th, 2012 at 10:05
Buna dimineata lumeeee!!!!!!!
Servus,draga mea prietena Otilia,Nainy, Nely,Nuty,Silvia,yoyo,Adriana,
Maria65,aiana,Angia,Vali-Tulcea,Violeta,Lucille.
Buna dimineata gardul,Gigel,Nicusor,dorel si Bogdan.
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=465744623467724&set=a.438377496204437.93859.438370682871785&type=3&theater
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=464217576953762&set=a.438377496204437.93859.438370682871785&type=3&theater
November 27th, 2012 at 09:39
Parerea mea este ca tot ce se intampla intre Emilia si Cristina e tetru amintiti-va ca nu-i prima oara cand se cearta si inmediat dupa certa lor sunt votate si ajung pe primul loc eu cred ca-i strategia lor sa primeasca voturi,au vazut ca au scazut si au inceput sa faca valuri,cred ca doar Cosmin nu s-a prins el mai greu saracu.
November 27th, 2012 at 09:27
SILVIA dna. Marioara a fost unica ma refer in acest concurs la nici-o editiie nu a mai fost o soacra cu caracteul si taria ei am avut multe mame fie de fete sau de baieti de invatat de la ea cate rautati nu a intampinat si le-a trecut pe toate cu calm si rabdare, eu am admirat-o f. mult. ce sa spun de Emilia si al ei baiat ea este nervoasa cred si pt. faptul ca mutulica nu vorbeste dar cine-i de vina asa este el lui ii place sa stea numai in pat si hata,hata in rest e mut si orb vad ca multi il plac si-l voteaza dar nu stiu pt. ce ?daca erau toti ca el nu se mai uita nimeni la emisiune sa fim cinstiti,mie nu-mi place chiar asa sa nu zici nimic sa nu vezi nimic dar stiti cum e proverbul “feriasca dzeu de omul mut “
November 27th, 2012 at 09:15
Buna dimineata la toata lumea. O zi frumoasa sa aveti !
November 27th, 2012 at 08:38
Buna ziua,
Dragilor,
Astazi va voi posta o alta poveste de viata reala, traita de o cunostinta a mea. Repet, nu este inspirata de nicaieri, este viata unei femei, asa cum a fost ea pana acum !
… este ultima din acest ciclu, spre a nu plictisi potentialii cititori !
ADULTERUL
………………….
E toamna tarziu, stau singura pe o bancuta in curte si din cand in cand , cu varful pantofului rascolesc stratul de frunze, asezat covor pe aleea ce duce spre poarta principala. Sunt obosita, abia am sosit din satul meu , undeva pe langa Giurgiu, unde mi-am condus mama pe ultimul drum .Dupa trei luni de veghe continuu, fizic ma simt epuizata, sufleteste doborata, cu toata imbarbatarea rudelor si satenilor:” era batrana Florina, ce vrei acum, toti ne ducem!”. Ce-as fi putut sa le raspund? Ca mi-am pierdut stalpul principal de care m-am sprijinit , ca nimeni nu ma va mai alinta, desi am o varsta inaintata, cu apelativul”fetita mea”, ca va fi trista curtea si casa fara ea? Cine sa-mi inteleaga durerea ? Poate fata mea, cu copii ei, sositi in graba! Nu stiu.
Poate, va intrebati de ce sunt singura? La ora aceasta sotul meu, de fapt concubinul as putea spune, este plecat intr-un tur , o excursie organizata printr-o firma, undeva in strainatate. Eu nu m-am putut duce, fiind retinuta langa mama mea si l-am tot indemnat sa plece el macar pentru a nu pierde toti banii. L-am indemnat, e un fel de a spune, oricum nici sufleteste, nici fiziceste nu stiu daca ar fi fost de acord , sa vina la inmormantarea unei batrane care “l-a deranjat”. Da, l-a deranjat pentru ca intotdeauna i-a spus adevarul in fata. ” Nu conteaza maica, ii spunea mama ca esti om cu functie mare si cu multa carte, daca nu ai pic de
suflet, atunci cand s-a intamplat drama si ea a vrut sa stea cu el de vorba, si multe, multe astfel de lucruri.
l-am cunoscut pe cel care azi mi-a ajuns din sot un fel de concubin , candva demult, eram eleva la seral si lucram la o fabrica de textile dintr-un oras in plina dezvoltare iar el abia ce terminase profesionala si se angajase la un combinat de mobila. Eram tineri, saraci amandoi, el venise cu familia in acel oras de undeva de pe langa Focsani. Nu aveam nici douazeci de ani eu, el fiind cu doi ani mai mare decat mine, cand ne-am casatorit insa traiam o iubire intensa iar afructul ei nu a intarziat sa apara, o fetita de toata splendoarea care mi-a bucurat viata si umplut golurile sufletesti, atata cat s-a putut! Nu acceptasem sa locuiesc cu parintii lui, plateam chirie pe la diverse gazde, le tot schimbam deoarece sotul meu era tare irascibil. Eu nu-l cunoscusem asa in scurta noastra prietenie, de dinaintea casatoriei. Din orice, se enerva, trantea, spargea, uneori copilul izbucnea in plans iar noi ne certam.
Ne-am continuat viata, amandoi am terminat liceul si pentru ca se ivise oportunitatea recrutarii din productie iar el fiind un barbat “destept” si “bine” a fost trimis sa absolve o facultate, numita atunci muncitoreasca. Eu am ramas cu liceul, fiind promovata “sefa de tura”.
Cu banii castigati din greu, ajutata de mama, care mi-a crescut fetita pana la scoala dar si cu alimente de la tara, am reusit in anii cat sotul meu era student, sa fac fata greutatilor si sa-l ajut si pe el. De la socrii mei nu am obtinut iertare pentru ca nu am vrut sa locuiesc cu ei in apartamentul de doua camere confort 2, situat intr-un cartier muncitoresc plin de asemenea blocuri, care tocmai atunci se formase.
Era acelasi sot iubitor in ciuda iritabilitatii lui care crescuse in intensitate, ba mai mult capatase si o ingamfare, un aer de superioritate, se intiparise pe chipul lui. Deseori imi spunea” Florina, fii si tu in pas cu moda, imbraca-te altfel, nu vezi, lumea s-a schimbat”. A fi in pas cu moda lansata de cantaretele vremii pe televizoarele alb-negru, inemna sa am bani. Era o mandrie sa ai caciula si guler de vuple polara alba, iar eu le aveam pe acelea, cumparate de la cei care efectuau execursii in vechea URSS, mai taziu ei eu fiind o turista prin URSS si cumparand pentru altii caciuli de vulpe polara si alte accesorii care in tara noastra nu se prea gaseau.
Vremea a trecut, a terminat facultatea, a devenit un om important in timp, cu functie. Viata mea si a copilului adus la scoala de oras, s-a schimbat . Aveam un apartament cu trei camere, mobilat frumos, ne bucuram de tot confortul iar eu, intre timp am parasit serviciul de la vechea fabrica si m-am incadrat ca statistician la o unitate din oras.
Totul era bine si frumos, ma obisnuisem cu felul de a fi al sotului meu, cu schimbarile si aerele lui de grandoman pana cand intr-o zi mi-a spus ca va fi numit la Bucuresti intr-o functie foarte importanta.
Vestea, nu m-a bucurat. Incarcata toata moblia in camioane cu prelata, a luat drumul capitalei. In ciuda temerilor mele , ne-am instalat si aici confortabil, sotul meu avea acuma masina cu sofer si toate avantajele puse la dispozitie celor care ocupau functii. Era totusi un baiat destept si foarte devotat serviciului, nu trata nimic cu superficialitate, pe drept avansase in cariera.
Pana intr-o zi… Era seara, fata, eleva la o scoala buna din capitala, racise,avea temperatura. Ii pusesem in picioare sosete inmuiate in otet, cand sotul meu fericit, radios, a intrat pe usa, mi-a trantit un pachet cu de-ale gurii mai consistent pe masa din bucatarie si mi-a spus ca pleaca intr-o delegatie de o saptamana.. mai departe. Nu am stiut niciodata unde a plecat atunci, increderea mea era oarba, iubirea enorma pentru acest om. Astfel de plecari s-au tot repetat, fie ele si de cate o noapte doua, “sedintele”‘ fiind mai cu seama in Poiana Brasov.
Imi placea sa fie extrem de pus la punct ,asa ca de fiecare data calcam un teanc de camasi, aveam grija ca lenjera lui sa straluceasca, el fiind un tip pedant. Sotul meu se departase incet, incet de mine, ochii ii straluceau vesnic a fericire, ceea ce nu vazusem decat atunci cand eram saraci, elevi la liceul seral. “O prietena” al carei sot lucra cu el, fara sa ma menajeze, mi-a spus intr-o zi” auzi, Floricico, dar tu cum accepti? Nu stii ca barbatul tau este incurcat cu o domnisoara inginera stagiara?” Mai departe, mi-a relatat cu lux de amanunte infatisarea rivalei mele. Desi sufletul imi spunea ca “prietena” are dreptate, am refuzat sa cred. L-am asteptat acasa si cand mi-a spus ca pleaca ” in delegatie”, l-am intrebat calma: “te duci cu ea?”. S-a inrosit, balbait dar a recunoscut:” pana acum te-am iubit pe tine, iarta-ma , nu pot trai fara ea, e totul pentru mine”. Am inceput sa sufar enorm, sanatatea mi-a fost afectata, a introdus divort si-a luat lucrurile si s-a mutat departe, in alt capat al Bucurestiului cu iubita lui, mie lasandu-mi totul dar luandu-mi pentru toata viata, sufletul, fericirea!
Intre timp s-a casatorit cu fata aceea, fiica noastra pe care o intalnea la scoala, eu nu l-am mai primit in casa, pe care o lua la el si de care intr-un fel asi putea spune ca avut grija material, a crescut, era liceana!
Trebuia ca ceva sa intervina si din nou viata mea sa fie data peste cap..
Intr-o seara, imi amintesc era in preajma zilei de 8 Martie, sa fi fost 5-6 martie atunci, cineva m-a sunat strident la usa. Cand am iesit, cine credeti ca era, fostul meu sot cu un brat de trandafiri. Am uitat sa spun ca nicio clipa nu m-am gandit sa-mi refac viata, am suportat totul in tacere, avand pe mama alaturi si fiica mea. L-am intrebat ce cauta, am luat trandafirii din bratele lui ( pacat de flori) si l-am jucat in picioare. A plecat spasit dar nu a cedat! A repetat gestul de cateva ori , pana cand l-am primit in casa. Simteam ca il iubesc la fel de mult. Am devenit din fosti soti, doi amanti infocati si era o fericire sa ghicesc ziua cand va veni sa ma vada. “Delegatiile” , erau acum ale mele! Simteam ca ma razbun pe viata, pe rivala, pe tot!
Singura, mama nu a fost de acord! Ma certa, nu mai spun cum, urat de tot: “ce-ai devenit”? ” te lasi calcata in picioare”, “vai de sufletul tau”. Da, imi pierdusem sufletul, demnitatea tot, in numele iubirii care nu m-a parasit o clipa. Golul, golul din suflet nu se umplea…
Exista un Dumnezeu si nu doarme. Nevasta fostului meu sot a murit din cauza unui cancer de san. Nu m-am bucurat pentru moartea ei in sine, insa, undeva egosimul din sufletul femeii odinioara inselate, a iesit la iveala : ” vezi Dumnezeu nu a dormit, i-am spus cand a venit sa-mi dea vestea”. Am facut toate pregatirile de inmormantarea rivalei, le-a carat cu masina acolo unde locuiau, au venit parintii femeii din Ardeal si totul s-a incheiat. El statea acum mai mult la mine, l-am respins” esti in perioada de doliu!” . Plangea ca un prost, un munte de om ” crede-ma Florina, tu ai fost mereu in sufletul meu, am gresit, fata aia mi-a luat mintile atunci”.
Anii au trecut, avem nepoti, el a ramas un… concubin. A luat o casa frumoasa inr-un cartier nou, a facut testament lasand-o fiicei noastre. Mi-a fost teama sa fac o alta casatorie, cu acest om. Din partea mea, a avut deplina libertate si este stiut ca ” cine greseste o data si aluneca in adulterism, greseste si a doua oara “! Nu a mai contat.
In numele iubirii, mi-am sacrificat viata, am fost judecata, rastignita, am suferit enorm! Golul din sufletul meu, aparut la plecarea din casa si viata mea a celui pe care l-am iubit cu toata fiinta, a acelui om de demult, nu a mai fost umplut. Teama, nesiguranta, neincrederea, suferinta, nu m-au parasit nicio clipa! Ma mir uneori, um de mai traiesc. Degeaba ai tot ceea ce iti doresti material daca sufletul tau este vesnic nelinistit!
Am fost lasa, am fost fricoasa, mi-am calcat demnitatea, nu trebuia sa-l reprimesc. Asta am facut!
……………………………….
Am relatat povestea de viata a cunostintei mele Florina, o “poveste” impropiu-spus, care in realitate este mult mai ampla, pentru ca acei cititori, indeosebi tineretul, sa traga unele invataminte!
Adriana, 27 noiembrie 2012
November 27th, 2012 at 00:06
Buna, “flebetele” mele dragi, indiferent de rasa, religie, sex sau orientare politica!.
Pe toate, dar absolut pe toate va pup si va salut!
Acum cateva zile Violeta a postat o reteta de prajitura de post, pentru a ne mai indulci putin, zicea ea… Multumim Violeta si bine te-ai reintors in casuta noastra draga!
Pentru Nely, Nuty si, Dumnezeu mai stie cate tineti post, va recomand o
Turta dulce de post.
Ingrediente:
- 450 gr. faina;
- 250 gr. zahar;
- 1 pahar si 1/2 apa;
- 1 lingura esenta de rom;
- 1 ceasca de ulei;
- 1 lingurita bicarbonat;
- 1 varf lingurita scortisoara;
- 1 pahar cu nuci maruntite/fructe din dulceata sau ambele.
Mod de preparare:
Intr-o cratita se caramelizeaza 150 gr. zahar, dupa care se stinge cu 1 si 1/2 pahar apa si cu restul de 100 gr. de zahar. Siropul obtinut se toarna peste faina, mestecand continuu, dupa care se adauga romul, uleiul, bicarbonatul de sodiu, scortisoara si la sfarsit nucile sau fructele din dulceata sau ambele.
Se unge tava cu ulei, se toarna compozitia si se coace la foc potrivit.
Se taie dupa ce s-a racit.
Este frageda si buna, va garantez!
Pentru ca tot suntem la capitolul prajituri, mi-as permite, draga Adriana, sa te intreb care este cantitatea de unt necesara la placinta de dovleac, intrucat din cauza vitezei ai uitat sa specifici si acest “neglijabil” amanunt!.
Gogoselele au fost minunate, le-am incercat si mi-au iesit. Multumesc si sa fii sanatoasa!
Va pup pe toate si va urez sa aveti un somn usor si vise placute, iar maine va promit ca va mai recomand o prajitura!
November 26th, 2012 at 23:26
Am urmarit si eu emisiunea de azi,acum citeva minute,dar pot sa spun ca am ramas cu nervi la stomac.Emilia este o soacra foarte enervanta,mi-a dat impresia ca ii sta in fire sa minta ca sa-si urmareasca propia sustinere ,este foarte rea.Pe Cristina eu n-am placut-o de la inceput,dar asta nu inseamna ca trebui sa s-o judecam un an intreg,Emilia ar trebui sa se gindeasca in primul rind la linistea sufleteasca a lui Cosmin,si daca il iubeste sa nu mai fie atit de circotasa cu aleasa lui,indiferent cine e.Sa invete sa nu mai aiva pretentii prea mari de la Cristina,pt ca oricum nu traiesc impreuna,si chiar daca nu stie sa faca totul ca la carte asa cum stie ea la 50 si ceva de ani,oricum nu moare nimeni de foame,se pare ca asta este frica ei cea mare.Si eu am trecut printr-o situatie de genul,si fiecare care avem baieti trecem fara sa vrem,din cauza faptului ca ne iubim baiatul foarte mult,si atunci cind se insoara nu vedem din start nimic bun la iubita,sau sotia lui,deoarece nu ne lasa iubirea patimasa,pe care o avem pt copilul nostru,devenim protectoare,rele,si riscam sa-i distrugem fericirea asa cum e ea inteleasa de el.Eu am lasat garda jos,nu-i bine nici acum ,vad multe care ma deranjeaza,nu sta cu mine in aceeasi casa,dar sunt nemultumita,traiesc cu nemultumirea in suflet poate toata viata,dar nu vreau sa-l mai fac sa sufere,pt ca de fapt copilul,copii nu sunt ai nostri sunt ai lui Dumnezeu,ni i-a daruit in aceasta viata sa avem grija de ei pina in momentul cind isi i-au propia viata in miinile lor.Nu putem sa vedem numai negru in fata ochilor,in primul rind pentru propia noastra sanatate,si apoi de aceea exista o vorba,cum iti asterni asa dormi.Ginditi-va la doamna Marioara,ce femeie!ce comportament!Oare Emilia n-ar trebui sa-i urmeze exemplu?ridurile de pe frunte ar disparea instantaneu daca s-ar transpune macar 10 minute in mentalitatea,si felul de a fi al doamnei Marioara.
..
November 26th, 2012 at 22:55
Manuela,din punctul meu de vedere asa este,cum spui tu,dintre baieti cei mai pregatiti pt o casatorie sunt Virgil si George,care au fost preferatii mei de la inceput,mai putin Virgil,dar nu trebui neaparat sa privim omul dupa aspectul fizic,nici ceilalti baieti nu sunt atit de frumusei,cu exceptia lui Cosmin,dar ce pacat ca nu prea vorbeste.