Pareri despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu
Va invit sa va spuneti parerea despre emisiunea Mireasa pentru fiul meu de la Antena 1 si nu numai. Se accepta orice subiect de discutie, fara jigniri, discriminari sau cuvinte triviale.
Ne-mprietenim?
November 20th, 2012 at 14:13
Nicusor,chiar nu trebui sa pleci ,ai tot dreptul sa postezi aici,dar eu personal nu ma simt bine cind tu critici acei oameni destul de vulgar si cu noi userii de pe acest sait te comporti frumos.Fi tu insati ,ai un caracter bun,nu inteleg,atunci de ce exista aceasta contradictie?Eu am vrut sa spun ca n-ar trebui sa ne mai intereseze daca bunica Maria nu are dantura perfecta,pt ca oricind ni se poate intimpla si noua,daca Stefania ni se pare prea inalta si ma rog papainoaga,sunt aspecte de care n-ar trebui sa ne mai pese,pt ca dupa cum am spus,poate tie deja iti lipseste un dinte sau ai chelie,sau lucruri mai grave,crezi ca e normal si de bun augur sa ne legam de aceste defecte?Sunt de acord cu critica,dar critica la adresa strict a comprtamentului lor.Uite sa te vedem cum critici tu atitudinea lui Maricel ca a lovit,sau a indepartat cu piciorul pisica?eu care iubesc animalele,vreau sa-l critic,si sa spun ca un om care e violent cu un animal nevinovat ,va fi negresit si cu aproapele sau,in cazu de fata cu Lorena,sau viitoarea nevasta.De asemeni cind va devenii tata,la fel va proceda in fata copiilor,si atunci sa nu ne mai intrebam de ce vedem uneori pe strada copii agresind animale.Si asa sunt revoltata ca producatorii acestei emisiuni promoveaza birfa pe primul loc,inaintea faptului ca ar trebui sa-i critice chiar ei atunci cind gresesc,nu sa-i lase asa cum au venit needucati si agresivi,mereu pusi pe harta de 2 lei.De ex ma enerveaza la culme cind le sunt permise cuvinte ca:am fost la o tigara,sau eram afara la o tigara.Ce ar putea sa inteleaga copiii din aceste expresi cu si despre tigara?Sigur ca vor fi viitorii fumatori,pt ca asa s-au deprins sa vada,sa auda,crezind ca este un lucru bun.Incearca sa comentezi si tu mai mult atitudinea asta deranjabila a emisiunii in general,dar sa spunem noi de acasa sa comentam prin scris ca ii dadeam o scaltoafa lu cutare baiat daca eram in locul lui cutare baiat,nu mi se pare justificabil,cel putin atita timp cit Mirela care este acolo in fata lor,si reuseste cu mult curaj sa-si tina in friu unele ginduri sau porniri,nu vad de ce noi de acasa am sparge televizorul.Te rog din suflet sa ramii,poate ca eu ar trebui sa plec,prin prisma comentariilor facute,dar nu plec,ptca am nevoie de voi toti.
November 20th, 2012 at 14:12
Admin
va rog daca se poate acest fragment postati nu pe cel anterior deoarece acolo s-a interpus altceva…
Voi posta astazi copie-extras, dintr-o frumoasa poveste de dragoste traita de Eleonora si trimisa la o revista; merita sa fie citita!
………………………………………………………………………………………..
De câte ori culorile toamnei încep să aştearnă melancolii prin parcuri şi prin livezi, îmi amintesc de o întâmplare petrecută în tinereţea mea. Nu i-am dat atunci importanţa cuvenită, dar acum, când am răgaz mai mult şi pot să întorc pe toate feţele întâmplările simt, dintr-o dată, că se face toamnă. Toamnă frumoasă, toamnă de aur, în culori grele, de catifea….
Am început anul acela şcolar supărată că nu reuşisem să plec din satul în care am fost repartizată după terminarea facultăţii. Un sat din apropierea Galaţiului. Era al patrulea an pe care-l petreceam acolo, departe de familia mea, şi-mi pusesem toate speranţele şi visele în plecarea aceea, care nu s-a mai întâmplat. Eram, aşadar, necăjită că voi sta încă un an sau cine ştie cât, cu chirie, într-o casă ţărănească, într-un sat în care singurele distracţii erau nunţile şi cumetriile localnicilor. Aşa cum se întâmpla în vremea aceea, în primele săptămâni de şcoală, mergeam cu toţi copiii şi ajutam la strângerea recoltei. De obicei, culegeam mere dintr-o fermă aflată la câţiva kilometri de sat. În a treia zi de mers la muncă patriotică (cum i se spunea pe atunci), l-am cunoscut şi pe inginerul cel nou, venit şi el în sat, tot prin repartiţie, după terminarea facultăţii. În mod firesc oarecum, pentru că eram cei mai tineri şi singurii veniţi din altă parte, ne-am împrietenit. Stătea şi el cu chirie, şi ori de câte ori aveam nevoie de ajutorul lui, fie la lemnele de iarnă, fie la curăţatul zăpezii, venea şi mă ajuta. Dar până am ajuns la curăţatul zăpezii, adică până să vină iarna, am simţit şi am văzut, din tot felul de gesturi mărunte, cum că el ar fi fost bucuros dacă legătura dintre noi ar fi luat o altă direcţie, dacă s-ar fi transformat într-o relaţie mai serioasă. Nu-mi stătea mintea la aşa ceva pentru că gândul meu era să plec din satul acela şi nici nu mi se părea că inginerul arăta prea grozav. Nici vorbă să mă gândesc că aş fi putut rămâne acolo pentru tot restul vieţii. Drept urmare, n-am dat importanţă vorbelor lui cu subînţeles şi nici apropourilor care deveneau aproape agresive la un moment dat. Trăiam doar cu gândul plecării şi mă străduiam să mă înarmez cu răbdare peste zilele rămase până atunci. Dar şi acuma, după atâţia ani care au trecut, pot să spun că niciodată n-am mai văzut şi n-am mai simţit, ca în anul acela, cât de frumos vine toamna, cum se transformă natura de la zi la zi, cu câtă încetineală melancolică se pregăteşte de hibernare, cu câtă suferinţă mascată în culori de vis se îmbracă înainte de a rămâne pustie. Crescută la oraş, n-am gustat niciodată până atunci frumuseţea naturii. N-am avut ochi format pentru un apus minunat, nu m-au bucurat niciodată cohortele de nori cu forme stranii, nu m-au mişcat siluetele ciudate ale pomilor şi nici freamătul frunzelor copleşite de vânt. N-am simţit până atunci nevoia de a găsi o anume bucurie în ceea ce mă înconjura. El, Emil, a fost primul om care m-a învăţat toate aceste lucruri. Nici părinţii şi nici învăţătorii mei n-au ştiut să-mi trezească acea coardă sensibilă la frumuseţile naturii. El m-a dăscălit cu răbdare infinită, fără să râdă de observaţiile mele, care erau uneori neghioabe şi caraghioase. El m-a învăţat să înţeleg măreţia frigului şi a brumei, care se risipeşte la primele raze, el mi-a explicat, exact aşa cum explici unui copil neştiutor, cum vine toamna. Din păcate, atunci n-am apreciat asta.
Mărgele de toamnă ….
Octombrie aşezase peste sat o minunăţie de culori. Făceam zilnic plimbări până dincolo de marginea satului, unde se afla o pădure de stejari. Vorbeam vrute şi nevrute cu însoţitorul meu şi, deşi vedeam că el este tot mai prins şi tot mai îndrăgostit de mine, nu făceam nimic ca să opresc jocul acesta care se desfăşura pe muchie de cuţit. Între timp începuse să-mi placă Emil, dar eram prea mândră să recunosc că-mi plăcea să mă simt şi să fiu admirată de un bărbat, dar şi prea laşă ca să întrerup această legătură. Mi-era frică de faptul că aş fi putut petrece perioada de până la plecare prea singură şi nu voiam să-l refuz, să-l resping total pe admiratorul meu. El era pentru mine un sprijin atunci, nu vreau să spun că m-am folosit de el pentru a trece mai uşor peste o anumită perioadă din viaţa mea, deşi cam acesta ar fi adevărul. N-am avut curajul să vorbesc deschis cu el, m-am complăcut în acea stare incertă, crezând că va veni, odată şi odată, plecarea, şi asta va rezolva şi clarifica situaţia.
Într-una din seri, mi-a făcut o vizită şi mi-a adus în dar un şirag făcut din tot felul de seminţe ciudate, minunat colorate, sâmburi, ghinde, înşirate pe o sfoară. “Mărgele de toamnă”, le-a zis el şi mi le-a prins la gât. “Mărgele de toamnă, pentru regina mea!” Am râs de cadoul lui, mi se părea caraghios, i-am spus că nu-l voi purta niciodată, căci prea era primitiv şi copilăresc, şi i-am mai spus cu trufie că n-am cum să fiu “regina” unui inginer agricol de la ţară, pentru că eu nu vreau să rămân în sat, aveam alte planuri. Am înţeles imediat că l-am rănit profund, dar cu toate astea, n-am făcut nimic pentru a risipi stânjeneala apărută brusc între noi. A plecat abătut şi nu l-am mai văzut de atunci. Peste câteva săptămâni, am hotărât să mă întorc acasă, la părinţi. Când am trecut pe la el ca să-mi iau la revedere, bătrâna la care stătea mi-a spus că nu e acasă, deşi eu văzusem o mişcare delicată a perdelei de la camera lui.
O altă toamnă
E toamnă târzie acum şi afară, şi în viaţa mea, aştept iarna, dar ca o zvâcnire a unei amintiri, ca o străfulgerare de lumină în vreme de ceaţă, mă întorc mereu din plimbările solitare prin parc cu buzunarele pline de ghinde, crenguţe, seminţe şi frunze, pe care toamna le-a înnobilat în culori grele, de catifea. Le înşir apoi pe sfori colorate, mi le pun la gât şi mă uit iar şi iar în oglindă. Tot mai sper ca într-o bună zi să găsesc în priviri bucuria aceea de demult, din ziua în care am învăţat cum se apropie toamna
November 20th, 2012 at 13:27
Am intrat iarasi si uite ce gasesc? In afara de mesajul Adminutei,care m-a uns pe suflet,o vad si pe Adriana,care a scris ceva foarte,foarte frumos! Am si ras,dar am si invatat ceva! Adriana,felicitari,mi-a placut ,…de nu am cuvinte! Ce frumos e aia cu cobanul,…scriu si rad…esti super…ce frumos scrii,…nu numai tu,sunteti multe/multi care …de as vrea sa renunt,nu as putea,nici impuscata!Te pup de milioane! O zi frumoasa,…frumoaso!
November 20th, 2012 at 13:20
ana , nu-ti convine, exista atatea alte forumuri pe care poti discuta intre noi s-au nascut empatii , simpatii inca de la sezoanele trecute iar bancurile si toate celelalte e felul nostru de a discuta de aceea e si cel mai special site noi toti il facem sa fie asa e ca in ” familie “sa spun iar daca tie nu-ti place am spus exista en forumuri nu te obliga nimeni sa activezi pe aici sau rezumate la ati exprima parerea de concurenti si atat, pup febletele mele.
November 20th, 2012 at 13:19
Pupici la toata lumea.
November 20th, 2012 at 13:19
Ana,
.. draga mea, eu sunt de acord cu tine dar fara sa vrem, tot citindu-ne, spunandu-ne parerile, descarcandu-ne sufletul, s-a ajuns si la un fel de socializare intre useri; nu intamplator de fiecare data imi cer voi la Admin, la useri daca pot posta una sau alta, eu una chiar nu vreau sa supar insa nici nu-s de acord cu tine ca aici este un “spatiu de barfa”;
“Barfa” neplacuta mi se pare atunci cand unii useri chiar ataca repetititv, tendentios, exagerat niste copii veniti de prin toata tara sa “ofere un spectacol”!
Ce este rau ,ca printre discutiile referitoare la emisiune mai aflam si noi una-alta, mai auzim un banc, o snoava, o reteta, uite eu astept de cand am intrat sa-mi postati una dintre voi, moldovencele, reteta cozonacului moldovenesc !
Un pupic, Ana!
November 20th, 2012 at 13:18
multumesc pentru raspuns .
November 20th, 2012 at 13:12
maricel acum are cornite si mai mari de cand s-a vazut pe primul loc .nu stiu cum a iesit ca eu am vazut altceva la voturi dar acolo e posibil orice …………se pare ca cine e tare in cleanta merge . sincer nu pot sa mai vad acesta emisiune pentru ca cel mai enervant e maricel .mai vorbeste omul dar mai si tace .e mai rau decat o muiere de pe maidan .se ia in gura cu virgil dar nu prea au in comun ceva .virgil are o scoala si chiar varsta trebuie respectata. daca nu ai o buna crestere ce sa ceri .acum veti vedea ca da si in cap ca doar sunt pe primul loc. e mult mai educat florin si ceilalti decat maricel .daca nu l-ar mai trage lorena de mana ar fi dat in vreun baiat pana acum. halallllllllllll crestere .am 3 baieti dar nu-mi place . sa plece ca oricum sare pe prima femeie care ii iese in cale .lorena e imatura el are ceva deplasat ……………………………
November 20th, 2012 at 13:09
Adriana, iţi mulţumesc pentru comentariul tau! Ca sa iţi raspund la intrebarile tale,sunt baiat! Am 27ani,din bucureşti, lucrez ca make-up artist, si inainte de aceasta meserie am lucrat ca,cofetar-patiser aceasta fiind meseria mea de baza. Poate k in comentariile mele am fost exagerat şi am adoptat un stil de a comenta femeiesc,dar sunt barbat în toata puterea cuvantului. Dak am deranjat pe cineva cu postarile mele rautacioase imi cer scuze şi dnei Admin şi celorlalti.
November 20th, 2012 at 13:03
Ana daca acele comentarii nu sunt tendentioase nu vad de ce sa nu le acceptam…fiecare comenteaza cum ii place…in limita bunului simt….P.S. Sunt si discutii despre emisiune….