“Doamnelor care viseaza frumos!”
Adriana ne-a trimis urmatorea poveste a unui vis, cu mentiunea “Dedic aceasta postare tuturor doamnelor , mari amatoare de film, istorie, excursii, frumusete… DOAMNELOR CARE VISEAZA FRUMOS!”
Cititi dragii mei, ce inseamna sa-ti joace imaginatia feste :
…………………………………………………………………………………………
Incursiunile nenumărate în timpul de mult apus al orientului, prilejluite de acest film, mi-au afectat până și somnul. Așa că într-o noapte m-am visat trăind viața uneia dintre personajele care animează haremul lui Suleyman. Nu știu exact cine eram, dar știu sigur că am avut o noapte tumultoasă.
De după o perdea asistam ilegal la o conversație între doi slujitori ai lui Suleyman, care puneau la cale un complot. Am tresărit la auzul acelor vorbe pline de venin, iar perdeaua s-a mișcat. Ghinion. M-au descoperit. N-am apucat să fug. Mi-au cruțat viața, însă cu o singură condiție. Să intru în planul complotului și să-i cuceresc inima magnificului domnitor. Așa că m-au îmbrăcat în cadână și m-au trimis în haremul lui Suleyman. Aliniată tuturor celorlalte femei, nici nu știam dacă îmi doream sau nu să fiu aleasă. Știam însă că îmi era frică de ce va urma.
M-a ales. Am dansat ca în filme, dând din buric pe ritmuri orientale, cu salba zdrăngănind ațâțător. M-a luat apoi într-o cameră retrasă. Și-a dat jos turbanul și straiele împărătești ca să detensioneze puțin atmosfera. Nici nu am apucat să schimbăm două vorbe că ni se alătură trei slujitori cu niște tăvi imense în mâini. Pe ele se răsfirau sfioase fructe exotice, ceaiuri aromate și câteva deserturi nelipsite în cultura lor: baclavale, budincă din orez și halva. În câteva clipe slujitorii au dispărut lăsându-ne să ne desfătăm în liniște și pace. Suleyman și-a tras o nargilea aproape și s-a tolănit pe un divan. Eu stăteam pe un taburet turcesc cu sufletul la gură și îi urmăream fiecare gest. El mi-a povestit ceva ce spera să-l ridice în ochii mei. Apoi m-a întreabat despre mine. M-am blocat. M-a podidit plânsul. El fuma din nargilea fără să își ia privirea de la mine. Nu spunea nimic.
Deodată m-am ridicat și am luat-o la fugă. Și am fugit. Și am fugit unde am văzut cu ochii. Nu știu cât am fugit și unde, dar la un moment dat cred că am leșinat. M-a trezit un val de apă rece. Am deschis ochii și m-am văzut pe malul unei mări. Alături de mine era Suleyman. Și un cal. Bănuiesc că a plecat pe urmele mele și m-a găsit. Mi-a mângâiat chipul și l-am auzit spunând: Stai liniștită. Știu totul. Eu te voi elibera. Nu-ți face griji pentru mine. Voi fi bine.
A scos din buzunar o lampă. Părea a fi ceva asemănător cu lampa lui Aladin, de care auzisem din povești. Mi-a cerut să-i spun o dorință… Și atunci mi-a sunat alarma de la telefon. Am închis-o și am vrut să mă reîntorc în visul meu. Degeaba. Aș fi vrut să-i spun Magnificului Suleyman cât de mult îmi doresc să cunosc frumusețile Turciei. O țară plină de istorie și cu o cultură ce poartă pecetea întregului neam. O țară supranumită poarta dintre Europa și Asia, ale cărei țărmuri sunt scăldate de patru mări: Marea Neagra, Marea Marmara, Marea Egee și Marea Mediterană. Aș fi putut pleca în cautare bogățiilor sultanilor, ascunse în mosceile ce poartă pecetea anticității. Acum, însă mai am de așteptat.
…………………………………………………………..
P.S. Nu stiu cine este protagonista acestui vis frumos !!!!
Adriana, decembrie 2012
Loading ...
December 26th, 2012 at 13:42
Pentru ca veni vorba despre vise si aparitia lor repetata, va voi spune ca si eu, dupa ce am ajuns in Oltenia prin repartitie, ani de zile visam inmormantarea tatalui meu, convoiul mortuar si pe el ridicandu-se in fund si privind catre cei ce-l plangeau si-l urmau la groapa. Eram tanara. Visam, ma trezeam si uitam, dar repetitivitatea visului avea sa nu treaca fara urmari. Nu stiam cum sa interpretez acel vis, eram speriata, indurerata si teribil de indaratnica. Nu am mers la niciun preot sa cer ajutor, parca-mi facea placere si ma simteam bine ca tata era din nou viu, cu toate ca in permanenta stiam ca este mort. Am visat ani de zile acele scene, ma obisnuisem cu ele si dintr-odata au disparut. Stiti cand? Cand m-am reintors acasa din Oltenia si cand m-am stabilit definitiv in casa parinteasca!. Ce-o fi fost, doar Dumnezeu stie!. V-am mai spus ca tata fusese preot si a murit cand aveam 17 ani si jumatate in accident de circulatie. Asta a fost visul meu obsedant pe care am vrut sa vi-l povestesc, dar si ce este mai trist: de atunci, niciodata nu l-am mai visat pe tata si sunt in jur de 29 de ani!
Adriana, visul tau sau al cui o fi fost mi-a trezit amintiri de mult uitate si-ti multumesc!
December 23rd, 2012 at 06:36
Violeta,
… superb comentariul tau !
Candva iti voi explica semnificatia lui reala. Cred ca esti o persoana tanara, plina de viata, iti doresc tot binele din lume.
December 23rd, 2012 at 06:33
Acest vis mi-a fost trimis pe mail, NU am visat eu, eee, ce bine era daca visam Sultanul !!!!!!!
December 22nd, 2012 at 21:58
Adriana, tulburator visul tau. Candva, am avut un vis care se repeta, cred ca s-a intamplat de cinci-sase ori. Imi aparea in vis un barbat interesant, inalt, brunet, mergeam alaturi de el mereu pe aceleasi stradute si aveam sentimentul acela ca el e al meu, ca mi-e bine, ca sunt ocrotita, ca sunt iubita, ca pasesc plutind alaturi de el. Disparea la sfarsitul plimbarii si nu ii vedeam niciodata fata. Ziua care incepea era marcata de acest vis, nu ma puteam desprinde de el, actionam mecanic, imi parea rau ca nu mai eram acolo, in acel vis, cu acea persoana, era atat de puternica acea traire din vis, incat realitatea zilei nu putea sa omoare amintirea noptii. Ani in sir m-a preocupat acest vis, simteam ca este o persoana cu care ar fi trebuit sa impart destinul.
Poate era prietenul meu de la 18 ani, prima mea iubire, care mai tarziu a disparut din lumea aceasta intr-un accident, un destin frant nemilos.
December 22nd, 2012 at 19:24
Felicitari Ady!Interesant visul.