Bruneta – poezie de dragoste


Adriana ne-a trimis urmatoarea poezie de dragoste:

constantina-mireasa-mpfm3

O tu, frumoasa “odalisca”
De ce iti e privirea trista ?
Cine oare-n sufletul tau
Iti picura lacrimi mereu?
E indoiala, e iubire
Nesiguranta, gelozie,
Sau sangele clocotitor,
Al unui neam vechi, umblator,
Si de la care ti-a ramas
Privirea si un glas taios,
Razbind prin timpul care curge,
Te rasuceste, te aduce,
Pe pragul durei disperari,
Supusa grelei incercari,
De-a stapani de-a pururi oare,
Iubirea ce astazi te -ndoaie ?

Adriana 14.I.2014

3 comentarii la “Bruneta – poezie de dragoste”

  1. 3
    Violeta Says:

    Ea a urcat pe stanci,
    Un drum
    Greu, daca esti altfel,
    Decat majoritatea care
    de multe ori.
    pret nu prea pune
    pe conduita
    si vorbe intelepte
    spuse cu calm
    si pacifiste…
    Oare de ce par
    Atat de triste?

    Adriana, superba poezia! Mi-a umplut suflet cu roua cuvintelor de iubire! Iti multumesc, draga mea!

  2. 2
    BLISS Says:

    Foarte frumos!

  3. 1
    FULGULET Says:

    FELICITARI ADRIANA, ESTI F. TALENTATA. INTRU IN CASUTA, SPECIAL PENTRU TINE. CEEA CE POSTEZI, MA RELAXEAZA IMI FACE PLACERE. PUPICEI, GABRIELA.

Comenteaza aici

Spam protection by WP Captcha-Free