“Copacul vietii” – poezie
Kmy Cami ne-a trimis urmatoarea poezie:
Copacul vietii
…cand radacinile se prind,
cu-nlantuire se cuprind
de carnea pamantului,
cu puterea gandului…
si-n tulpina oaselor
mangaierea coapselor,
alinarea trunchiului
din rodul pamantului…
pan’ la cer se ridicara
bratele-ncrengi, lacrimara
de dor de ploi si de vant…
si nu cade la pamant,
doar se tine de cuvant !
si rasare soare sfant !
incalzeste luminand
rasucindu-i rand, pe rand
soaptele-n frunze, oftand
toamnele din ani plecand…
tineretile de viata
prind copacul cu speranta
ca vibreaza-n primavara
frunzele verzi vor fi iara…
e copacul tineretii
trunchiul din pamantul vietii …
(Cami- 23 sept 2013)
Loading ...
October 3rd, 2013 at 19:53
Multumesc din suflet Violeta ! Te imbratisez cu drag !
September 26th, 2013 at 22:52
Cami, esti un mare talent! Uite, eu cand citesc si simt greutatea acestei poezii, ma rusinez de prostioarele pe care le scriu din amuzament. Soaptele din versurile tale patrund in inima si rascolesc acolo frunzisul cazut si asternut in ani, straturi, straturi de amintiri. Te pup, in seara aceasta ma culc sub copacul sperantei! Foarte, foarte frumoasa poezia, nu-mi vine sa ma despart de tine! O noapte cu roiuri de stele in suflet!