“Îmi rog viața , doar să tacă” – poezie
Anana ne-a trimis urmatoarea poezie:
Mă ceartă viața ! Dar de ce ?
Mereu mă ceartă și eu plâng .
Îmi spune că-n căușul palmei ,
Ani risipiți , eu am să strâng !
Îmi rog viața , doar să tacă ,
Să nu-mi mai zbiere zi de zi ,
Că-mi trece-n grabă , risipită …
Tot așteptând , ca tu să vii .
Mă ceartă viața , iar eu…tac !
Ascult plângând , cum îmi vorbește .
Pe cine oare tu, aștepți ?
Tu chiar îl crezi că te iubește ?
În câte nopți , ți-a văzut plânsul ?
Și-n câte , lacrima ți-a șters ?
Pe-al sorții drum întortocheat…
De câte ori cu tine-a mers ?
Nu e iubire ! Nu fi oarbă …
Eu trec și mă vei regreta !
Sunt numai una , și mă duc…
Și alta , nu vei mai avea !
De ce trăiești doar din iluzii ,
Din vise ce te-mbolnavesc ?
Cât să-ți tot strig , trăiește-ți viața ,
Suflet pribeag…că obosesc !
Stau rezemată-n două coate ,
Privesc în gol , n-aud nimic .
Pe viață n-o mai bag în seamă ,
Nu-i mai răspund , nimic nu-i zic !
La tâmple mi s-a albit părul ,
De lacrimi, fața mi-e brăzdată .
Eu dragule , sunt inc-aici ,
Te tot aștept , ca altădată !
Spune-i tu vieți-mi ca să tacă ,
Spune-i, și că nu ai să vii !
M-a tot certat , îndreptățită…
Cu tine-n suflet , voi pieri !
( Jurca Marinela Florina )
July 18th, 2013 at 13:10
Anana ai ales o poezie foarte frumoasa, am citit de doua ori …. pe undeva ma regasesc si eu, m-a atins.