“Hotii, tara si hotia” – poezie
Anana ne-a trimis urmatoarea poezie:
Hoții-s plini de vorbe goale,
Timpul nu-i mai ține-n casă,
Soarta lor e arătoasă,
Viața noastră-i o teroare.
Tot ce afli e doar știre,
Informația-i la alții,
De nu ești cu ei ca frații,
Poți s-ajungi în cimitire…
Ei sunt astăzi creatorii,
Se vor singura comoară,
Pentru biata noastră țară,
Prinsă-n chingile ororii.
Ei, acești vulpoi cu slană,
Vorbitori de limbă mută,
Pun otrava de cucută
Pe cea mai rămas din rană.
Moarte breslei cărturare!
Slavă erei ticăloase!
Bravo leprelor jegoase!
Strigă ei cât pot de tare.
Boși soioși, c-o țeastă goală,
Inși acizi și-nguști la minte
Nu văd vorba din cuvinte,
Nici limbajul lor de smoală.
Cară frazele cu carul,
Sunt inculți, dar tari în gură,
Tună, fulgeră, înjură,
Dau în tot ce-a fost cu parul.
Pun petrol pe tot ce arde,
Când vreunul dă s-apară,
Dar nu văd un pierde-vară
Care-nvârte miliarde.
Cară soarele-n oblâncuri,
N-au nevoie de lumină,
Fiindcă floarea lor de mină,
Crește numai în adâncuri.
Cei mai mulți urăsc bătrânii,
Niște tați trudiți prin viață
Și ajunși sărmani de piață,
Mult mai rău decât sunt câinii.
Guralivi și plini de ură,
Viscerali și roși de patimi,
Nu le pasă nici de lacrimi,
N-au nici milă, nici măsură.
Sunt în stare să ucidă,
Pentru bani, pentru putere,
Să-și îngroape în avere
Viața lor de pălămidă.
Ei sunt azi blazonul ginții,
Au putere și palate,
Au averi nemăsurate,
Însă n-au lumina minții.
Dar aruncă oale sparte
Tot pe cei ce-s robii gliei,
Pe ogorul sărăciei
Și le vor doar rău și moarte.
Strigă-ntr-una, ca turbații,
Porta-voce-a-înșelăciunii,
Cât de buni sunt azi nebunii,
Pe murirea unei nații.
Nu contează cine-înșeală,
Tot ce-a fost e nevalabil,
Ce-a rămas e doar vandabil,
Lumea lor e colosală.
Sunt mai răi decât pirații,
Fără legi, fără morală,
Fără mamă, fără țară,
Fură tot și dau pe alții.
Sunt la fel cu cei ce-n vreme,
L-au ucis pe el și visul,
Și acum, cu tot dichisul,
Vor să-l scoată din poeme.
Denigrează tot și toate,
Eminescu, timp și țară
Și-aduc iar de pe afară
Nu ce-i bun, ci surogate.
El credea în ce-o să fie,
Și-ncerca să facă iară,
Prin ”Carpatia”, o țară,
O-întregită Românie.
L-au făcut nebun și tonul
Unui vânt din altă parte
L-a târât pe-un pat de moarte
Și i-a pus pe vis oblonul…
Râd acum, c-un râs feroce,
Criminali și hoți de țară,
Și-l ucid a doua oară,
Ca poet, ca om, ca voce.
Vând trăirea și fiorul,
Vând uzina și câmpia,
Vând cultura și moșia
Vând fântâna și izvorul.
De-i prea goală visteria,
Nu contează, ei sunt bine,
N-au nici teamă, nici rușine,
Ei ucid, azi, România.
Au puterea și cuvântul,
Prin averi miraculoase,
Prin rețele fabuloase
Care umplu tot pământul.
Sunt hidoși ca o cavernă,
Aroganți, la patru ace,
N-are nimeni ce le face,
Ei sunt vocea lor eternă.
Și-n vremi ce-și sporesc moșia
Și vând țara pe avere,
Geme, tristă-n timp ce piere,
Mama noastră, România.
Gheorghe Văduva,
București, 03 iunie 2013
P.S.
Poate că-n răsplata sorții,
Toți acești vrăjmași de glie,
Vor ajunge-n pușcărie,
Unde-ajung, pe lume, hoții.
Loading ...
June 16th, 2013 at 00:27
Extraordinar ! Geniala de reala si totusi trista ! Multumim Anana ca l-ai gasit pe Gheorghe Vaduva si pentru noi !
June 12th, 2013 at 10:02
Adevrat Nainy, foarte adevarat !
June 12th, 2013 at 07:18
Interesanta satira a vremurilor noastre ai ales Anana din volumul de poezii al lui Gheorghe Vaduva ! Felicitari, mai vrem !
June 12th, 2013 at 04:11
Gheorghe Vaduva are perfecta dreptate, dar nu stiu de ce cred ca in 1989 se numara si el printre cei ce se bucurau ca au scapat de tiran si care credeau in democratia si buna stare ce urmau sa curga, precum laptele si mierea din Tiganiada lui Budai Deleanu sau poate ca era student si cerea imperios disparitia repartitiilor guvernamentale care, dupa ei, erau aranjate. Nu-si pusesera pe atunci niciun pic problema ca nu vor avea unde se angaja, ca industria tarii va fi distrusa si vanduta la fier vechi, ca agricultura treptat-treptat va fi lasata in paragina si ca pentru a apuca sa ocupe un amarat de loc de munca prost platit si total diferit de pregatirea lor, va fi nevoie sa apeleze tot la pile. Cu cat se distrugeau mai rapid aceste obiective, cu atat se imbogateau unii, bineinteles, fara nicio legatura cu asta, ci ca urmare a inteligentei lor sclipitoare si a capacitatii extraordinare de a face afaceri. As zice mai multe, dar cred ca toata lumea stie cine a furat si cine-s hotii la fel cum stie si autorul si nu stiu de ce se mai vaita: ar trebui sa bagam capul in nisip, pentru ca suntem cu totii partasi la distrugerea Romaniei prin indiferenta de care am dat dovada si inca mai dam. Oricum, sa stam linistiti, n-au terminat totul, mai au!