“Eleganta!” – poezie
Otilia/Magda ne-a trimis urmatoarea poezie:
Din Craiova, ea pasi cu teama,
Iubirea ei, cum avea s-o cheama?
Cu chipul gingas si vorba alintata,
Cu zambetul de floare inrourata !
Isi cauta iubirea adevarata,
Teama de a nu mai fi tradata,
E trista uneori, dar gandul ei zboara,
Spre cel frumos, abia sosit de afara !
El din ochi o soarbe si o divinizeaza,
O vrea doar pentru el …nimic nu mai conteaza
Ea e aleasa, cu sufletul ei bland ,
O va iubi o viata, nu o va trada nicicand !
Tu, Lorena, frumoasa din povesti,
Cu mine, o viata, vrei sa o traiesti ?
Vreau, George… sa fii alesul meu,
Pe tine te-a trimis …numai Dumnezeu !
Doar Dumnezeu… ne va hotara soarta,
Vom fi impreuna, pana ne va desparti… moartea !
Tu al meu si eu a ta, vom pasi nedespartiti,
Copii frumosi vom face, cand vom fi casatoriti !
March 17th, 2013 at 23:23
Adriana, Mary, multumesc frumos ! Pup !
March 17th, 2013 at 21:03
Frumoasa poezie,reflecta realitatea dintre cei doi. Lorena este fericita langa George zambeste ,radiaza de fericire.Le doresc casa de piatra ,iar autoarei sanatate ,inspiratie si sa scrie mai departe ca scrie bine.