“Pacatosul” – poezie
Kmy Cami ne-a trimis urmatoarea poezie:
Pe malul inflacarat,
Sta pacatosul suparat :
-Nu-i niciun paznic p-aici ?
Sa ma fereasca de frici ?
Ca-n fata propriului meu “eu”
L-am suparat pe Dumnezeu !
Si am venit in iad , d-acasa
Pentru a primi pedeapsa !
Tre’ parola, la intrare ?
Imi faceti verificare ?
Astept intrebarile !
Poa’ stiu raspunsurile,
La toate pacatele
Vreau toate blestemele
Si toate pedepsele !
Din strafundul gheenei
S-auzi glasul satanei :
-De-ti recunosti pacatele
Si-ti regreti greselile,
De-ai venit singur aici
Inseamna ca te dezici
De propriul tau Dumnezeu,
Recunosti pacatul tau
Inseamna ca-ti pare rau ?
Omul trist si pacatos,
Tot privind asa in jos,
Simti remuscarile,
Si-n suflet regretele…
Pentru toate relele…
Regreta pacatele…
Simti sufletul sau plin !
Dar SUS cerul e senin !!!
Simti in tot si in toate
Si in el insusi socoate,
Ca e Insusi Dumnezeu,
Chiar si in sufletul sau !
Se simti apoi ranit,
Se simti apoi smerit,
De el insusi umilit,
Ca-n viata n-a reusit,
Sa simta ca a iubit !
Dar acum simte iubire
Si o mare mantuire !
Divin cer, pura culoare,
E iubire si iertare !!!
(Cami )
Loading ...
February 10th, 2013 at 22:38
Cami, am citit-o de doua ori si cred ca ar trebui sa o mai citesc inca o data, este tulburatoare! Ma determina sa ma gandesc la probleme existentiale… oare ce va fi dincolo, dupa ce vom trece pragul acestei vieti? Se zice ca nu trebuie sa avem teama de aceasta trecere, dar totusi? Uitandu-ma in jurul meu vad o lume din ce in ce mai nepasatoare, mai indiferenta fata de semenii lor, fata de natura, fata de sprit, o lume ce se abrutizeaza. A fi bun devine o utopie, doar in perioade de cumpene ne amintim ca exista divintate si ca acolo putem spera sa gasim ajutor si intelegere pentru faptele noastre.
Sa fii iubita si pretuita,draga Cami si sa primesti daruri de la divinitate pe masura talentului si sufletului tau!
February 7th, 2013 at 20:15
Ploaie
(Cami-feb 2013)
…picaturi de ploaie,
de lacrimi,siroaie…
ploaie din izvoare
din suflet ce doare !
Pleoapele lasate,
Lacrimi prea curate,
Gandul, dor de vis
Fara compromis,
Din ce a promis
Se pierde-n abis…
Ridic fruntea-n ploaie,
Ma-ntorc in odaie,
Nu-s asa plouata,
Inima-i curata,
Raman impacata,
Poate incercata…
Din viata mi-am luat
Doar ce-am meritat.
Ma adun in ganduri
Mai astern prin randuri
Ce imi vin in minte,
Si scriu doar cuvinte…Cami
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=266124516851379&set=a.139644159499416.29049.100003614986721&type=1&theater