“Amintiri si …colinda bunicilor” – amintiri de sarbatori
Adriana ne-a trimis urmatoarele amintiri de sarbatori:
Amintiri si …colinda bunicilor
In Romania populara a anilor 1960-1961, cu toata restrictia ce venea dinspre “rasarit”, acolo, in satul acela uitat de lume, unde tatal meu a fost “exilat”, am facut intaiul Craciun cu adevarat romanesc.
Tata adusese ceva nou, avea o galena ( o cutie imi amintesc perfect intinsa pe niste sarma cat era curtea matusei unde locuiam si doua casti, ca sa spun asa), unde pe rand puteam asculta “vocile din vazduh”; numele Mariei Tanase este legat de galena lui tata. Nici mama nu se lasase mai prejos, avea o masinuta de cusut “Singer”, parca o vad, de mana si “masina de gatit” cu petrol, o minune pe vremea aceea.
Noi copilele ( fratele era licean), am asistat la taiatul porcului cu tot ritualul cuvenit: tamaierea porcului, fire de par smulse pentru bidinele dar si sa ne scape de deochi, patarea obrajilor nostru cu sange de porc dar si mirosul acela imbatator de soric, unde mancam pe furis deoarece era post iar satenii, parca-i vad si acum, insirau la masa lor castroane mari de lut cu muraturi, mamaliga, azima calda cu un fel de mujdei de usturoi cu ulei si sare de lamaie ( ce miros avea sarea de lamaie!)
Poate cititorii mei de azi stramba din nas, dar aveau savoarea si farmecul lor aceste mancaruri sarace iar eu una, nefiind un copil mofturos adaptandu-ma oricarei situatii, nu le refuzam, mai cu seama cand ma aflam ” in vizita” pe la colege.
La fata primarului, la negricioasa, mancam cel mai bine; ea avea la masa tot timpul strachina mare cu branza dar si pesti mici insirati pe ata. Tocana mamei pe lampa minune, palea in fata pestisorilor insirati pe ata si sarati , de beam la apa salcie scoasa de la mari adincimi pana ne umflam in burta.
Dar Craciunul, misteriosul Craciun ! Preotul era arestat, ii tinea locul tarcovnicul cel schiop si trebuia sa mearga si-n alte sate cu icoana. Doamne cata evlavie era pe noi; credeam in minuni, credeam cu adevarat in DUmnezeul nostru care ne-a ocrotit intotdeauna.
Apoi veneau copiii cu Steaua, dar mai inainte de stea cu colindatul.
Cetele de copii strigau dupa colaceii de casa cu nuci: ” aveti bolindeti”?
Da, retin exact , bolindeti, nu stiu de ce, poate de la colindeti.
Flacaii, cantau frumos din fluier, voce si cimpoi.
Din acele vremuri indepartate, am retinut crampeie de colind ( si inca multe, multe) pe care vi-l redau aici:
COLINDA
Bucur-te tu , Domn cel Bun,
Colinde- ne Doamne
C-am ajuns Sfantul Craciun
Colinde- ne Doamne
Nasterea lui acest Domn mare,
Este mare sarbatoare
El e Domnul Mare.
Colind-ne Doamne
Domnul Mare, Domnul Mare
In lume soata nu are,
Colinde-ne Doamne
Far numai pe mandrul soare,
Colinde-ne Doamne,
Far numai pe mandra luna,
Colinde-ne Doamne
Fac casa buna impreuna
Colinde-ne Doamne
Se incheia cu ” La anul si la multi ani, daca vreti, gospodari aruncati cu cei cativa gologani ”
Colinda este mult mai mare, eu atata imi amintesc, dar era mirifica, era deosebita, era cantata de voci divine, dumnezeiesti;
Fiti buni, calmi, linistiti, amintiti-va de tot ceea ce a fost frumos in viata voastra !
Si… postati amintiri dragi de sarbatori, colinde !
Adriana, decembrie 2012
Loading ...
December 14th, 2012 at 12:27
Nuty, daca mai citesti aici, te rog mult posteaza pe site reteta cozonacului moldovenesc, te rog mult de tot ! Sa mi-o descrii asa, pe pasi.
December 13th, 2012 at 20:16
Ady,multumim pentru aceste frumoase randuri legate de sfintele sarbatori , mi/ai rascolit amintiri calde din copilarie si adolescenta,ce fericiti eram si ce chiote erau la sanius si ne/adunam in jurul ceaunului cu jumari la taiatul porcului si cetele de colindatori si trupele de mascati si caiuti si banda lui Jianu cu piesele lor si tinutele lor siiii uratorii cu plugul cu boi….ce sa mai vorbim, obiceiuri frumoase….amintiri frumoase si doar amintiri pentru ca obiceiurile de craciun nu mai sunt ce/au fost……eu ma bucur ca avem zapada si sa dea bunul Dumnezeu sa fim sanatosi si o sa fie frumos si pentru noi anul acesta,alaturi de cei dragi, te pup Ady si multumesc pentru cuvintele calde, pentru colinda si pentru toate urarile pe care le/am primit in sufletul meu!
December 13th, 2012 at 19:09
Da,Nina,pomul care il faceam in copilarie,era cate o creanga dintr-un pom,confectionam cosulete din hartie creponata,beteala din hartie creponata si asteptam(noi cele trei surori si un frate,care acum a plecat la ceruri) nerabdatori sa vedem daca ne pune mosul bomboane in cosuletele construite din hartie creponata.
December 13th, 2012 at 16:07
Scuze Ady,am vrut sa scriu,te sarut.
December 13th, 2012 at 15:50
Da,ai dreptate Ady,nimic nu mai are farmecul de altadata,erau alte vremuri,insa frumusetea era si mai mare ca noi eram tineri,ne traiau parintii,bunicii si grijile erau ale lor,noi ne bucuram din plin de orice lucru cat de minor era,frumusetea mersului la colindat cu ceata de copii din sat prin nametii de zapada si veneam inghetati bogna,dar nu mergeam pentru acele colindete ci pentru frumusetea de a fi cu toti copii la un loc.Te saut.
December 13th, 2012 at 13:18
Nina, ceea ce postez eu, apartin unor vremuri de mult apuse, tocmai ca vreau sa subliniez care erau greutatile si bucuriile acelor vremuri in raport cu ceea ce a urmat, ceea ce este astazi; cum era pe atunci credinta pazita, cum este astazi;
– daca as posta amintiri din adolescenta sau perioada mai apropiata, nu ar avea parfumul si farmecul acelora, de demult!
December 13th, 2012 at 10:32
Adriana ai trezit in noi amintiri frumoase si momente emotionante din perioada Cracinului ,cu impodobitul bradului ( un lucru spectaculos era vata care o puneam in bradul de Craciun ,sa para ca a nins ),cu taierea porcului si frumoasele colinde pe care le cantam.
Craciun fericit iti doresc alaturi de familia ta !