Al cui juramant este?
Nainy ne-a trimis urmatoarele versuri cu mentiunea “Dragele mele, pentru a nu va zice, precum ne zice nr. 9218, v-as ruga sa identificati, in versurile pe care le voi posta mai jos, care dintre concurentii din casa a promis ca de dragul iubitei se va schimba, iar tu, 9218, daca esti atat de destept, spune-mi si mie cine a compus poezia si al cui juramant este!”
Ma jur sa fug de razbunare,
Ma jur sa nu mai fiu trufas
De azi din lume va dispare
Cel ce-i al raului faptas
Vreau sa ma rog, vreau sa iubesc,
In bine, iar sa cred voiesc!
Cu lacrimi de cainta-alerg,
Vrand de pe fruntea mea sa sterg
Stigmatul flacarii divine;
Sa fie vrednica de tine
Si tot ce-i viu, nestingherit
Va inflori de rau lipsit!
N-am talent sa compun poezii, mor de oftica, dar fragmentele din poezii sau din operele literare pe care le postez, in trecere, din cand in cand, sunt poezii sau povestiri pe care le stiu din primii ani de liceu, nu le-am recitit niciodata dupa ce le-am memorat, iar anii care au trecut de atunci sunt, poate, mai multi decat “vrastele” unora dintre voi.
Sunt sigura ca se va carcoti pe marginea celor ce am scris, multi vor zice ca am cartea in fata si copiez, dar jur ca nu-i asa. Cine carcoteste ar trebui sa vada si reversul: chiar daca vrei sa copiezi, daca nu ai citit nimic la viata ta, din ce copiezi?
Voi, “flebetele” mele, veti raspunde imediat cine este indragostitul dispus sa se schimbe de dragul FEMEII pe care o are langa el.
Loading ...
July 18th, 2012 at 22:52
Eu, nu compun, eu doar am venit sa va citesc si sa va sorb cuvintele,sunteti superbe,va citesc cu drag, o sa/mi fie dor de voi, pentru 9218, nu ai dreptate,huooooooooooooooo!
July 17th, 2012 at 22:49
Sa traiesti, Moni, multumesc pentru versuri, te pup si te admir enorm!.
Niciodata in viata mea nu am facut parada de ceea ce stiu, dar acel numar, 9218, initial m-a amuzat, dupa care m-am gandit la voi, toate fetele astea care depuneti atat suflet si atatea eforturi pentru ca site-ul nostru sa nu fie penibil cum sunt altele. Noi, chiar daca ne mai iesim cateodata din pepeni, niciodata nu am dat dovada de idiotenie si semialfabetism, iar de bantuit, stiu ca numai aparitiile in alb, de la miezul noptii pot fi considerate ca bantuiri. N-am facut niciodata caz de faptul ca toata viata am invatat, baza solida castigandu-mi-o pe vremea cand se facea adevarata carte, cand eleva fiind, a trece prin fata unui profesor era o blasfemie (stiu ca este o “blasfemie” sa folosesc acest termen, dar profesorii nostri dragi erau ca niste sfinti pentru noi), cand trecea profesorul pe culoar, ma faceam una cu zidul, n-am facut niciodata caz ca erau vremurile in care a iubi un baiat nu insemna sa-l incaleci, o strangere de mana si un sarut constituind culmea unei relatii, nici ca a avea un prieten consta in asteptarea postasului care sa aduca, sau nu, o scrisoare, in emotia produsa de citirea, de cele mai multe ori, a unor fraze banale, dar care facea de 1000 de ori mai mult decat telefoanele de astazi. Farmecul primirii scrisorii, farmecul intalnirii cu un baiat, acela al plimbarii pe un traseu al indragostitilor, al tinerii de mana si al sarutului timid, nimic, dar absolut din toate astea nu vor putea fi traite de eroii Mpfm si de tinerii de astazi, pentru care scoala a trecut pe locul 100, iar sexul pe primul loc. Pentru ei vremea treace rapid, nu mai au rabdare, se cunosc acum si maine sar in pat, nu mai este emotie, respect, iubire, ci numai incercari si probe. Traiesc si eu aceste vremuri, le accept chiar daca le inghit cu noduri, mi-am crescut copiii si i-am educat, o parte, si pe aceste vremuri, stiu ca ceea ce a fost nu va mai fi, ca societatea cu bunele si relele ei evolueaza, dar mi-e scarba, da, scarba, cand vad o fata pravalita peste un baiat, cand, in numele dragostei!!!, toti se vaita in fata unei natiuni,de abstinenta pe care o suporta de 10, 9 , 8 ,7 , 6 5 ,4 , 3 luni de zile, in functie de data intrarii in casa.
Vedeti dragele/ii mele/i de ce sunt atat de pornita pe acest 9218?… de ce l-am provocat la acea recunoastere a unui poet si a operei sale?. Daca nu v-ati dat seama, am protestat in felul meu, impotriva “numarului” care ne numeste idioate semianalfabete. Te pup si va pup, iar daca nu sunteti de acord cu mine, va iert, cu conditia de a-l bantui pe acest 9218!.
July 17th, 2012 at 21:46
Sa traiesti, Moni, multumesc pentru versuri, te pup si te admir enorm!.
July 17th, 2012 at 15:29
De 10 ori 10 ai, Violeta, si eram sigura ca forumul acesta nu duce lipsa de fete destepte si CITITE, din care cauza intrebarea nu v-am pus-o voua, ci acelui numar care ne-a facut idioate semianalfabete si am ales acel fragment si poet care, hai sa fim seriosi, dar rar, chiar si in cercul meu de prieteni sau cunostinte, este cunoscut, si doar de catre cei care apreciaza marea cultura rusa.
Cu toata stima, te felicit!
July 17th, 2012 at 06:40
Pai unul dintre raspunsuri ar fi:
” Am jurat asa, intr-o doara/ Scuza-ma, dar tu ai scoala/ Vrei sa ma schimbi si pe mine?/ Lasa asta pentru maine/ Care maine? Unde,oare, sa-ti raspund la intrebare/ Scopul meu in viata este/ Intai banii, nu conteaza/ Ce halesc si nu halesc/ Uite, eu asa gandesc/ Acum inima-mi vibreaza/ Iubirea ta, ma emoioneaza/ E prima data, cand nu eu/ Sunt indragostitul, zau/ Fata, tu traiesti iubirea/ Vei ramane cu dezamagirea..!!!
……….
Nu doresc asa ceva protagonistilor, dimpotriva, viata le este inainte, tot binele pentru ei ! Insa ” lupul isi schimba parul, naravul ba”.
Am citit undeva, prin apropiere ceea ce scria un user” A.. a ales coada vacii” !!!!
P.S. Rog Admin nu evidentiati raspunsul-pamflet, lasati-l aici. Multumesc !
July 16th, 2012 at 22:23
Nainy, cu intrebarea ta, mi-ai amintit de melodia aceasta superba :
Mai tii minte ceva … din tulburatul april
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Cate clipe, cati ani, si vremea..si vremea…
Nicu Alifantis – Scrisoare
http://youtu.be/8NhAwslCJCw
July 16th, 2012 at 22:21
Nainy, am ridicat mana, vreau sa-mi treci un 10 in catalog. Recunosc am citit de mult o poezie de-a poetului…si aici se pot identifica doua personaje, numai ca au rolurile inversate…
Romanţă
Pe-al mării ţărm stă dârză o stâncă-ntunecată,
Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată.
Şi-a despicat-o-n două lăsând la mijloc cale
Pe care spuma apei în clocot se prăvale.
Sunt două stânci străine, cum le-a lăsat furtuna.
Lungi crăpături arată c-au fost odată una.
La fel, pe noi bârfirea să ne despartă vreu
Şi totuşi, pentru tine, străin eu n-am să fiu.
Nu ne-ntâlnim. Iar dacă s-ar pomeni de mine
În faţa ta, ai zice: “Cine-i acela? Cine?”
De-ai să huleşti viaţa-mi cu tine, împletită,
Ai să-nţelegi că, astfel, tu însăţi eşti hulită.
Din amintiri- pe mine, simţirea mea-nfocată,
N-ai să le smulgi… Nici clipa trecută. Niciodată.
poezie de Mihail Lermontov