“Rabufnirea (versuri de dor)”
Monica (Pitesti) ne-a trimis urmatoarea poezie intulata RABUFNIREA ( versuri de dor).
Iubito, te vreau inapoi,
Ma vezi, rabufnesc uneori,
Cum sa te stiu eu pe iaht,
Destul de departe si neaparat,
Cu unul ce nu l-am halit,
Tu stii ca chiar i-am si dovedit,
Si sa presupun ca chiar il haleam,
Iubito, de ce m-ai parasit?
Eu gandul la tine il am…
Iubito, ramai nu pleca,
Eu te petrec cu privirea,
Chiar ai crezut tu vreo clipa,
Ca te-am uitat, eu adica ?
Iubito, te-ai dat tu cu leii
Cu alte zodii, popoare,
Vino, te rog la plimbare
Sa mergem la Ocnita Mare !
Iubito, copila cu ochi
De serpoaica, deochi.
Hai vino, iubito din nou tu la mine
Oricum, intr-o zi, iti promit,
Tot raul facut eu il uit,
Te astept si azi si maine, hai vino !
July 2nd, 2012 at 22:24
Ia nu va mai consolati una pe alta… ce, numai voi, “poietele” (ghilimelele sunt pentru i) intelegeti ce spuneti? Na, ma bag si eu, o novice, (nu de la manastire), si incerc sa analizez si eu cazul expus.
Inteleg ca voi, “poietele”, cu sau fara “i”, visati ca Dragoselu inca o mai iubeste pe Edina si ca este gelos pana si pe parama iahtului (o avea?) ca ea este in croaziera, iar el cu baba Novac pe puntea Casei Groazei.
Am fi mincinoase, vorba lui Adrian, daca n-am recunoaste ca fiecare dintre noi am visat sa fim iubite de barbati inaccesibili oricarei femei, dar care, cand vad calitatile noastre se fac praf si nu mai viseaza la altceva decat la noi. Dac-am trai in perioada de aur a Hollywood-ului, cand in fantasmagoricele premiere de gala nu erau prezentate decat filme cu aceasta tematica, ar fi bine, dar, dezmeticindu-ne si revenind cu picioarele pe pamant, constatam ca barbatul acela inaccesibil nu este decat un mit, ca viata de toate zilele ne invata sa fim practice, sa iubim si sa fim iubite neconditionat.
La cat este de grea viata asta, la pericolele care ne pandesc peste tot, a ne face si noi, cu mana noastra rau, este o prostie fara margini.
Edina, aceasta fetita atat de bine crescuta, venita aici pentru a uita o iubire nefericita, cunoaste o vulpe batrana (42 de ani), care stie sa-si vanda marfa (un fiu semianalfabet, rau, ursuz, plin de el, cu un zambet in coltul gurii prevestitor de fapte apartinand fara- de- legilor (corect, faradelegilor) si care, tatuat, persiflant, privind printre gene, recitator de geniu al versurilor din manele, exact tipul de golanel care zobeste inimile naivelor din ziua de azi, face ca aceasta tanara, repet, educata, cu toate defectele ei datorate varstei, este extrem de bine educata, iar legatura dintre ea si mama ei este de urmat; mor de placere cand le aud zicandu-si “ceau, mami”, mor de-adevaratelea, simt toata dragostea din lume in acest salut. Pana ce mama ei nu-i zice “ceau, mami”, Edina nu misca, nu este ea, sta crispata, asteapta si cand aude, infloreste. Acest “ceau, mami”, este legatura indestructibila dintre cele doua. Daca mama ei n-ar mai saluta-o asa, universul Edinei s-ar prabusi.
Doamne, rugati-va, fetelor, sa aveti asa legaturi cu fiintele pe care le iubiti, pana la urma cand nu mai suntem, nemuritori ramanem numai in amintirea dragilor nostri si asta daca am reusit sa-i facem, prin comportamentul noastru, sa ne iubeasca si sa nu ne zica altceva decat un simplu “ceau, mami”!.
Revin: Edina si Dragos s-au indragostit sau au crezut ca se iubesc, iar cand amandoi au iesit din casa, dragostea lor s-a implinit. Fata a mers in vizita la iubit, acolo o fi vazut ea ce o fi vazut, o fi mirosit ea ceva, iar cand a venit randul baiatului s-o viziteze, educatia primita acasa si-a aratat roadele, acesta, stresat fiind ca si aici in casa si, neputand sa haleasca orice, a plecat, bineinteles,fara a respecta regulile elementare de buna crestere!.
Poate s-au iubit, poate a fost o simpla amagire, dar reintrarea in casa a amandurora, a fost, simt, o incercare de reconciliere, poate s-au gandit ca fiind constransi sa nu se mai apropie atat de mult ca in libertate, i-ar ajuta sa-si clarifice neintelegeriele si sentimentele care i-au unit si care, in acelasi timp, i-au despartit.
Nu pot sa-mi dau seama ce a mai ramas din “iubirea lor” (film cu Bette Davis si Charles Boyer), dar ceva, ceva mai vad in privirea lor, o licarire de iubire, de speranta, de ura, nu stiu, dar ca Dragos ar fi gelos ca Edina este pe iaht si el este in casa cu mamica si cu bunica, mi-ar placea, dar nu sa fie doar gelos, ci sa i se franga sufletul, pentru ca n-a stiut sa se poarte cu un bibelou de fata spe care a tratat-o ca pe una de-ale lui din Ocnita, iar acum, fara sa iubeasca, s-a hazardat, pentru marele premiu, sa “iubeasca” pe “placuta” de catre toti, dar neiubita de catre niciunul. Daca se vor casatori si plata pentru ce i-a facut Edinei va fi nefericirea, atunci Dumnezeu sa faca ce-o vrea el!.
Asta este parerea mea, “poietelor”, mai am multe de spus dar nu-mi ajunge pagina!!!. Sa va mai zic ca este un pamflet si ca trebuie sa-l tratati ca atare, nu mai are rost, pentru ca stiti!
July 2nd, 2012 at 05:54
Multumesc Otilia-Magda; e bine ca ne”consolam”una pe alta, atunci cand postam poezioare.
July 1st, 2012 at 22:11
Monica,am comentat mai demult,dar ce sa faci cand nu merge site-ul?
July 1st, 2012 at 20:51
Aici,ma regasesc si eu,pt ca am zis de multe ori,ca Dragos o iubeste pe Edina! S-a vazut si in ultima finala,cand Dragos a zis’’sa mearga unii care vor sa faca cuplu”facand referire la Adrian si Edina,cu o ura si o fata schimonosita de durere sufleteasca! S-a vazut clar,parca i-ar fi transmis Edinei,ceva de genul: sa nu te cuplezi cu Adrian,ca eu tot te vreau! Asa este,pamfletul e f bun,ca tot ce scrii tu!Bravooooo!
July 1st, 2012 at 20:02
Mai dar aici de ce nu comentati nicunul/niciuna; macar unul dintre cavalerii seit-ului sa-mi spuna ca am dreptate sau nu am?!
Pai asa cred, de ce a rabufnit cand s-a pus problema… stiti voi.care !
July 1st, 2012 at 13:27
Versuri inspirate din “cruda”realitate ! Doi oameni se iubesc patimas, se despart, se reantalnesc, traiesc alaturi unul de altul si fiecare “se preface” ca-si gaseste o alta cale! Eu una, refuz sa cred!