…

CASTELUL CONTELUI,
poezie satirica

Au sunat dintrodata trompetele
S-au auzit zgomote pe toate treptele,
Castelul de vis e pregatit,
Contele, de departe a sosit !
A inspectat camera cu camera,
A gustat putin din branza amara,
Apoi, a intins painea in sare
Si-a plecat obosit la culcare.
Ochelarii, i-a sters o servitoare
Care-l iubea pe conte in tacere !
In linistea noptii se aude galagie,
Trezit, contele se intreaba ce sa fie ?
Patrusprezece vrajitoare au venit,
Si-l vor pe conte din castel izgonit !
” Nu te vrem, esti grozav, te dai citit
Esti prea retras, esti molau, neavenit” !
Contele, timid accepta sa plece
Dar unde, e tarziu si o noapte rece!
Sefa vrajitoarelor intervenii pe loc,
Si spuse: “stop, mai stai aici, in loc,
Si intrebam pe cei cu drept de vot,
Ca el sa decida plecarea ta de tot. ”
Contele, om citit cu bun simtz.
Scrasni din dinti .. ce umilinti
Accepta soarta si se supuse
Castelul deveni populat de multe fiinte,
E galagie si foame si noapte
Contele asteapta..accepta si …poate
Poporul sa-i schimbe soarta cat poate !