De mult s-au dus justiţiarii, unu’nflorit ca şi un crin,
I-au dat afar’ torţionarii, pe babuşcă şi pe Florin,
Cei trei guzgani neîntrecuţi: Lorena, George şi Cristina:
Proşti, încrezuţi şi prefăcuţi, că vor să tragă ei cortina!

Cristinica preaumblată, mângâiată doar cu cnutul,
Cu ifose adăpată, soră fiind doar cu’aşternutul,
Cu banii de pe izmeneală, daţi în avans de ţiitori,
Ieri a momit, fără tocmeală, o mie de susţinători.

Şi-aceşti perverşi nesuferiţi, un boziu şi două cucute,
Sunt susţinuţi, nedeferiţi, mereu – mereu fiind în frunte;
Lumea naivă, ca-n politici, cu votul stau pe ei de zor:
Îi laudă, făcând doar critici, la loazele din juru’lor.

Să zic ceva de-o fandosită, ce mâine-o să-mbrace trena:
De dragoste e obosită, din şatră, de la cort – Lorena;
Plină de lanţuri ce-s ciordite, cu tatuaje de pirandă,
Şoptind cuvinte paradite, strâmbându-şi gura ca pe bandă;

Vreau ca astă matracucă şi cei doi şoldoveni spurcaţi,
La mama dracu’ să se ducă, că-s trei mirositori căcaţi!
Iar Mirela cea deşteaptă, de-o mai ţine-o sus cuvântul
În rol la teatru fi-va aptă, curând, şi-o regăsi avântul!

Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare!