Aparu holbandu-se,
Mereu asa…mirandu-se,
Cu ochii bulbucati,
Sau cu ochi speriati
Cu funda-n paru-i tuns,
C-un ruj rosu-aprins,
Cam nehotarat,
Asa mi s-a parut
Surasu-i din gurita
Si cu o vorbulita
Ce n-a-nvatat la scoala,
Ca… ce atata fala?
Ce-i tre’ sa se mandreasca
C-o vorba scolareasca?
Mai bine sa jigneasca!
Ca d-aia a fost aleasa,
Ca ea nici nu e falsa,
Zice-n fata la toate
Ca-s proaste toate, frate!
Ea e nonconformista.
E vesela si trista.
Mai rade si mai plange
Ca funda-n par o strange
Si nici n-o mai incap
Neuronii-n cap.
Ar vrea sa fie scunda,
Cand isi pune vreo funda
S-o vada-al ei ales,
La care-n fuga-a mers,
Ea… asa cu fundita,
Fara pantofi, desculta
Si putin cocosata,
Doar nitel aplecata,
Cand s-o pupa cu el,
Mai bine-ar fi Jorjel
Sa se urce nitel
C-o freza-nalta-n coc
Si cu pantofi cu toc! )