Comments on: “Telefon peste moarte…” – poezie de Adrian Paunescu

By: Nuty

Nuty — Thu, 07 Jun 2012 14:24:12 +0000

Multumim,Violeta,eu nu mai parinti si am plans la ascutarea acestei minunate melodii, frumoase versuri si mi/a venit un dor de ei..dureros!

By: Monica (P)

Monica (P) — Thu, 07 Jun 2012 04:54:20 +0000

mura draga, la cat m-ai criticat pe acest site, in sfarsit ti-a placut si la mine cand am redat o o patanie reala, are putea fi fatala unui om”curios”!
Deci, imi citesti tot ceea ce scriu, mersi !

By: mura

mura — Wed, 06 Jun 2012 02:14:51 +0000

citind poezia am inceput sa pling , caci dorul de parinti este mare indiferent de virsta, la faza cu patul ars ma-m cutremurat dar la urma povestea cu telefonul – am ris sanatos – multumesc frumos- pentru Monica P

By: Tilda

Tilda — Tue, 05 Jun 2012 18:15:42 +0000

Monica(P), O My God!!!! Ha-ha-ha-haaa!!

By: Monica (P)

Monica (P) — Tue, 05 Jun 2012 18:08:01 +0000

Vreau sa va mai spun o intamplare la fel de reala, jur !
Daca vreuna sunteti fricoasa, nu cititi ! Sau va documentati, asa cum am facut eu.
S-a intimplat la o verisoara a mea, undeva la tara. Tot asa saraca, sotul in urma unui cancer, s-a dus. La cateva saptamani am primit un telefon. Era foarte agitata, plangea, tipa mai degraba. Problema ei era urmatoarea: s-o ajut cu niste bani sa cumpere un alt pat sa-l de de pomana la sase saptamani, ca avenit barbatu-sau noaptea si a spart patul, l-a ars….
Eu am crezut ca a luat-o razna, am rugat-o sa se linisteasca si sa-mi detalieze cum s-a intiamplat, desi incepusem sa tremur…
Zice ea sarmana; ” a venit ca un ochi mare albastru si rosu, a intrat prin geam, nu a spart geamul, s-a oprit sub patul ala si l-a ars, l-a facut tandari, a facut zgomot si a disparut…
Eu stiam multe despre fulger globular si la asta m-am gandit, dar cum sa-i explic…
In fine, stiti cum s-a linistit? prin dezgropare

By: Monica (P)

Monica (P) — Tue, 05 Jun 2012 17:31:57 +0000

Va spun, pe cuvant de onoare, ca este foarte adevarat !

By: yoyo.

yoyo. — Tue, 05 Jun 2012 15:52:48 +0000

Monica,am ras cu lacrimi,cum naiba sa nu razi de asemenea traznaie,sti,cand se loveste cineva sau se impiedica eu rad,nu ma pot abtine,de aceea am ras,abia astept sa vina sotul sa ii povestesc poanta,ii mai citesc si pamflete cateodata sa-l mai imbunez ca ma uit la em.

By: otilia/magda

otilia/magda — Tue, 05 Jun 2012 13:45:30 +0000

Violeta,cat adevar!!!Imi vine sa plang ,fara oprire!Super!
Monica,am si ras,am si plans,de acea intamplare!Pup!